luni, 19 aprilie 2010

Premii

Iulia si-a ales parfum:>:>

Valy si-a ales hamster:D




Si Alex,sper sa-ti placa ce am postat la cererea ta:D[Nu e chiar amuzant asa cum ai vrut si totusi e sincer...cred]

De-as fi Dumnezeu m-as face orice in afara de om!(Emil Cioran)

Am incercat...crede-ma am incercat...mi-am dat si ultima suflare incercand sa iubesc oamenii...Am vrut sa le inteleg privirile pline de ura si incertitudinea citita pe chipul lor uscat de batranul soare.
Am descoperit doar durere in sufletele lor flamande de atentie,doritoare de iubire.De ce vor oamenii iubire daca nu sunt capabili sa o ofere?Cersim o privire pictata de senzualitatea unui ras absurd dar  oferim un zambet stramb si ofilit ochilor stralucitori din fata noastra.
As vrea sa pot sa plang si sa inund sufletele voastre,ale oamenilor...sa va distrug ura sa spal indiferenta lor.Dar oare daca as reusi sa lipesc faramanele ramase din inima mea.Oare as fi fericita daca oamenii ar cunoaste iubirea?Adevarata iubire...pura,necontrolabila...asemeni zambetului unui baietel ce a primit o masinuta.Asta nu e un film dramatic ce-l vezi tu la plasma ta de 80 cm din living.Asta e parte din viata nostra.
Pot sa simt frica din sufletul tau asa cum simt mirosul de cozonac din cuptorul deschis. E doar frica de renuntare la aurul ce ti-a dat galbenul din paleta de culori.Oare nu puteai lua galbenul soarelui?Sau galbenul unei papadii?Nu...tu ai ales galbenul aurului si verdele banului.Dar oare verdele ierbii proaspat crescuta in gradinita din spatele blocului nu era frumos?Nu...tu ales bogatia trupului in loc de cea a sufletului.Ai ales sa-ti colorezi viata in sperante desarte in loc sa imprumuti culorile curcubeului.
As vrea sa-ti pot oferi din timpul meu...sa-ti arat lumea prin ochii mei....sa gusti viata cum eu sorb cu privirea fiecare picatura de stupiditate intalnita la animale numite oameni.
Sunteti animale...forta incontrolabila ce va guverneaza viata este ura... ajungeti sa va urati pe voi insiva...sa va urati trupul schilodit,sufletul ciopartit,inima maruntita,viata sfarsita.
Cat de necrutatoare este viata oamenilor...imi e mila de ei...mila de sufletele neintelese ce danseaza singure un vals la un bal mascat venetian!Si ei isi ascund tristetea in spatele unor masti de plastic....masti ce  totusi nu o pot sterge  din sufletele lor...Oamenii ma amuza..ma fac sa rad...OAC-OAC....si totusi de ce vorbesc eu despre oameni?Sunt o biata broascuta!Cine ma asculta pe mine?Nu oamenii mari...ci oamenii mici cu suflet mare!

Un comentariu:

luminita-adriana spunea...

intr-adevar suntem nijte animale... cu dumnezeu,
dar putem sa alegem cat de animale sa fim si cu cine