vineri, 2 aprilie 2010
Intrebarea 3
De ce ne plangem ptr nimicuri?(aici ofer sugestii ptr ca as vrea sa va rezumati la ce ma gandeam eu:in lume sunt atat de multi oameni care nu au ce manca,sunt paralizati si traiesc toata viata in scaune cu rotile,nu au 2 maini sau 2 picioare(din cauza unor accidente) ori au vreo boala incurabila si totusi rad mai mult decat o facem noi,nu se plang ptr ca li s-a rupt o unghie,ca trebuie sa faca un vaccin,ca afara ploua,ca nu si-au cumparat botine cu tinte,ca inghetata e de cacao si nu de ciocolata ...ce naiba?suntem oameni intregi avem 2 maini si 2 picioare si ar trebui sa vedem cat e de frumoasa viata....intrebarea mea se rezuma la "DE CE NU VEDEM VIATA ASA CUM O VAD EI?DE CE NE SMIORCAIM DIN CAUZA UNOR PROSTII?"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
12 comentarii:
Pentru ca asa e firea omului sa se planga.Fiecare are un destin.
"De ce nu vedem viata asa cum o vad ei?De ce ne smiorcaim din cauza unor prostii?" Pentru ca nu am dat de greu,pentru ca nu am facut full contact cu realitatea,pentru ca nu avem soacre,pentru ca ni s-a spus intotdeauna ce am vrut sa auzim nu adevarul,pentru si pentru.
pai fiecare percepe lumea altfel si ce li se pare unora inutil si un mare nimic altora li se pare ceva extraordinar...fiecare are visul lui diferit de al altora chiar daca noua ni se pare nimic pt acea persoana poate insemna mult dar poate ca ne plangem degeaba avand in vedere firea efemera a existentei materiale pana la urma toti vom trece printoate incercarile vietii de a ne maturiza iar cine pica "examenul" va pica de tot
noi ne smiorcaim cand pierdem pe cineva drag din cauza noastra sau cand suntem intr'un impas emotional...noi nu vedem viata ca ei pentru ca nu am avut de suferit de pe urma unui accident sau a unei intamplari care sa ne schimbe restul vietii... oricum eu respect persoanele cu handicap care reusesc sa'si traiasca viata asa cum reusesc, si care lupta...
Oare sa fie din cauza ca unii sunt mai puternici decat ceilalti?Pentru ca eu una nu as reusi sa rad daca as sti ca am leucemie si zilele-mi sunt numarate. si cam la asta ma refer:|
O sa rspund scurt..pt ca aceasta intrebare nu poate fi adesata oricui..eu nu ma regasc in ea, cred ca Roxana e cea care vrea sa afle de ce se plange pt niste nimicuri:d..eu nu plang ca mi s;a rupt o unghie, ci sunt trista pt 1secunda,iar pt ca urmeaza sa fac un vaccin nu o sa plang niciodata..intrebarea aceasta are o legatura cu prima..depinde de felul in care vedem noi viata..iar pt partea cu "DE CE NU VEDEM VIATA ASA CUM O VAD EI?"..nu o vedem cum o vad ei pt ca noi nu avem problemele lor, noi avem maini,picioare,ochi si tot ce ne trebuie..deci..putem face orice..ei nu pot face chiar tot, de aceea ei o vad altfel(ce ai face daca ai sti ca viata ta e pe sfarsite,sau daca ai sti ca niciodata nu ai sa mai vezi lumina soarelui,sau ca nu o sa mai poti juca tenis?probabil te;ai conforma si ti-ai da seama ca nu merita sa fii trist sau sa plangi nici macar pt o secunda si ai face tot ce ti-ar trece prin minte si poate fi facut)..dar asta nu inseamna ca noi nu radem asa cum o fac ei..fac legatura cu prima intrebare unde am scris ca "viata este o scena imensa"..ca si ceilalti,cei cu dizabilitati sunt actori,,ziua rad,sunt veseli si poate ca noaptea plang...si..nu ai de unde sa stii ce fel vad ei viata,,poate ca eu am un amalgam de sentimente in mine,dar nu le pun la expozitie pt toata lumea..poate ca rad mai mult decat oricine.
Cateodata plangi razand ;;) . Stai mergand. Crezi visand. Te sufoci respirand. Urasti iubind. Pleci venind. Te pierzi gandind. Si mori traind :X !. De asemenea pretuiesti cu adevarat un lucru abia dupa ce il pierzi.
De multe ori ma bucur foarte mult pt lucruri marunte, nesemnificative pentru cei din jurul meu dar foarte importante pentru mine, pentru sufletul meu. Fericirea si tristetea sunt notiuni relative, subiective. Persoanele cu handicap sau cele care sufera de boli grave sunt cele care ne dau cele mai importante lectii de viata. Ele au taria de a merge mai departe, de a se resemna si de a nu se lasa invinse de boala, au zambetul pe buze chiar daca de cele mai multe ori sufletul lor este sfasiat de durere nu lasa sa se vada asta. Aparent sunt foarte puternici si stiu sa-si ascunda adevarata suferinta pentru a nu-i face si pe cei din jur nefericiti de conditia lor.[Nu vor sa vada ca cei din jurul lor stau cu ei sau ii ajuta de mila; consider ca asta e una din cele mai mari dureri...sa te simti o POVARA. De aceea incearca sa se descurce singuri pe cat posibil si ajung sa ne uimeasca cu ambitia lor. Spre exemplu cei care nu au maini si totusi invata sa scrie cu piciorul, sa picteze si chiar sa gateasca]. Stiu sa pretuiasca lucrurile cu adevarat importante, lucrurile marunte, faptele si sentimentele pentru ca ajung sa fie constienti ca viata se poate termina intr-o secunda si nu intotdeauna avem o a doua sansa.
Realitatea ne face sa privim viata diferit. Anturajul cu care ne petrecem timpul, educatia primita de la parinti si de ce nu chiar conditiile in care am trait. Un copil provenit dintr-o familie saraca se bucura foarte tare atunci cand primeste o jucarie oricat de mica ar fi ea,o bomboana sau orice alt lucru care-i demonstreaza ca viata poate fi si frumoasa si usoara. In timp ce un copil crescut in conditii de lux care nu a dus lipsa de nimic nu va putea sa se bucure niciodata de lucrurile mici, simple. Va dori intotdeauna mai mult, se va gandi mereu la el si nu-l va interesa faptul ca poate nu toti au posibilitatile lui. Fericirea depinde de felul in care percepem noi lumea.
"Fericirea nu inseamna sa primesti ceea ce doresti ci sa-ti doresti ceea ce primesti." Trebuie sa invatzam sa pretuim lucrurile cu adevarat importante: sa zambim atunci cand vedem primul copac inflorit, sa zambim copiilor pe care-i intalnim in parc, sa zambim atunci cand un strop de ploaie rece ne cade usor pe pleoape, atunci cand vedem o stea cazatoare, atunci cand suntem alaturi de prietenii adevarati si din multe alte motive pe care as putea sa le enumar in pagini intregi.
In concluzie trebuie sa invatzam sa ZAMBIM. Sa zambim fara vreun motiv anume. Zambetul nostru poate oferi putina fericire celor din jur.
Zambeste! Viata e frumoasa daca stii sa pretuiesti lucrurile cu adevarat importante! :*
Vei plange pentru nimicuri pana in momentul in care vei avea o tragedie in viata, doar atunci vei realiza ca sunt nimicuri.
ar trebui sa ne raportam fiecare la realitatea in care traim...ok...sunt multi cu probleme, dar eu, tu sau noi toti suntem prea mici pentru a putea schimba ceva...si la urma urmei fiecare are o soarta, ce nu poate fi schimbata ca ar strica echilibrul universului. Deci ceea ce mi se pare mie un lucru de nimic, tie poate ti se pare foarte important...deci fiecare isi vede de propriul interes pt ca se cunoaste cel mai bn.
iulia, este o draguta...iulia merita o jumatate de pizza pt gandirea minunata... si io jumatate pt ca sunt pofticioasa... si daca nu mananc s-ar putea sa mi se termine viata...
vreau si un pic de clatita
stii cum e in viata fiecare cu ce-l doare... fiecare cu durerea lui
stiu ca nu o sa castig,dar cand dai premiul ma anunti si pe mn
Deci voi incepe raspunzand la intrebarea asta doar prin simplul fapt ca unii oameni se plang foarte usor pentru nimicuri doar din cauza ca au avut prea multe capricii satisfacute in viata sau le place sa fie alintati sau bagati in seama mai mult decat ar trebui....evident ca majoritatea persoanelor cu o boala grava cum ar fi SIDA,Leucemia sau cancerul zambesc tocmai ca stiu ca nu vor mai avea foarte mult de trait pe lumea asta si prefera sa faca in ultimele zile din viata ramasa lucruri mai utile decat sa se planga din orice lucru minuscul care....pentru unii/unele din noi reprezinta "sfarsitul lumii".Sunt foarte multe de spus pe tema asta si nu cred ca as reusi sa scriu totul doar in raspunsul asta.....important este sa renuntam la orgolii,mofturi,sa incetam a mai suferi de vedetism,fite si nebagare in seama si sa incepem sa privim cu seriozitate lucrurile ce ne asteapta in viitor,pentru ca nu stim ce ne pregateste soarta in orice moment si atunci..vom realiza ca va fi cazul sa ne plangem pentru ceva cu adevarat dureros sau de neuitat si nu de niste unghii rupte,bunuri neachizionate,autografe din partea unor artisti anonimi si multe altele
Noi nu vedem viata cum o vad ei pentru ca noi putem avea de toate si suntem cam batuti in cap si de cele mai multe ori vedem partea goala a paharului, vedem toate rautatile, vedem partea proasta a lucrurilor, dar partea buna a lor nu o vedem sau o trecem cu vederea, de aici se trage totul. Din cauza asta mereu ne plangem de cate ceva si suntem mereu nemultumiti de unele lucruri, pentru ca ei stiu sa aprecieze orice lucru cat de mic ar fi, dar noi nu. Asta e diferenta intre noi si ei. Pentru ei si daca le spui o vorba buna sau faci ceva care pentru tine nu reprezinta mare lucru, pentru ei este un mare lucru.
oricat ai incerca nu poti sa vezi viata cum o vede altcineva. asta ar insemna sa fim toti la fel , ceea ce e imposibil. pe de alta parte, ceea ce pt mine e o problema care ma afecteaza, tie ti se pare o prostie, un nimic. in fine, mai sunt si persoane care intr-adevar , se plang , din cauza unor nimicuri, dar acele persoane se numesc alintati, figuranti, smiorcaiti etc. ...
P.S nici cei care stau in carucioare cu rotile, nu sunt asa de fericiti cum crezi u. au si ei "nimicurile" lor pt care se smoiorcaie . tot oameni sunt si ei.
Trimiteți un comentariu