Acum mai mult timp,cam vreo 2 luni am rugat niste prieteni sa-mi raspunda la intrebarea:”Ce parere ai despre mine?”..evident raspunsul primit a fost flatant ptr ca mi se spuneau 10 calitati si 2-3 defecte invelite in hartie colorata.Nu inteleg de ce?Nu e normal ca voi,in calitate de prieteni sa-mi spuneti defectele?E adevarat ca nu mi-ar placea sa aud unele lucruri despre mine,dar cui ii place?Totusi e mai bine daca mi-ati spune voi,cei pe care va cunosc,ci nu un strain ce si-a intersectat destinul cu al meu ptr cateva clipe ca eu sunt cea mai naiva persoana in viata.Hey..pe cine sa intreb daca nu pe voi?Voi,cei care stati langa mine si vorbiti cu mine mai mult decat o fac eu.Sa-mi intreb dusmanii?Poi,gandind la rece,mi-ar spune toate defectele,chiar le-ar exagera,insa ei nu le stiu…voi,prietenii mei ar trebui sa fiti cei care-mi spuneti cele mai multe defecte.Da stiu…treaba cu un om care spune ca are 2 prieteni este un om fericit,ei bine eu am 2 prieteni:eu si pe mine. Restul?Sunt doar cunostinte…oameni ce s-au asezat,pe rand ,langa mine in autobuz…da..azi a stat “o ea”,maine
Si cum obisnuiesc eu sa deviez mereu de la subiect,ptr ca imi place sa explic,sa inteleaga tot omu’[mai stiu vreo cativa(nu-I cunosc personal) care ma baga in seama(am messu ala pe blog) si ma critica ptr ca uneori nu inteleg ce vreau eu sa spun…frate prroblema e ca eu nu vreau sa spun nimic….INTOTDEAUNA sunt acida si intep pe cineva…e mereu o persoana care ar trebui sa se regaseasca in posturile mele…serios ca mereu scriu despre oameni,pe care ii cunosc sau nu,ce conteaza asta?ACUM?Despre cine scriu acum?Despre multi…si nu-i voi enumera ca nu vreau sa fac greseala de a uita pe cineva si sa se simta nedreptatit...sunt asa cam vreo 6 miliarde la numar..na :-??...scriu si eu despre toti cei pe care-i cunosc……..insa in primul rand scriu despre mine…De ce?Ptr ca ma intreb adesea ce ascund EU?
Asa ca am vrut sa ma disec,sa ma tai si sa aflu ce ascund…well,cam dificil..adica al naibii de dificil avand in vedere ca doare…si cui ii place durerea?So,m-am decis ca ar fi cazul sa ravasesc amintiri,sa caut mai adanc de EU-ul vazut de tine,si de tine si de tine,si sa caut in EU-ul vazut de mine….asa ca ma privesc pe mine prin ochii mei.Am o intrebare:te-ai uitat vreo data in oglinda ,te-ai privit atent si ai spus adevarul?...eu recunosc nu am facut-o…nu pot…mi-ar fi rusine fata de mine…asa ca nu o fac..dar fac altceva..ma duc la prietena X si ii spun:”Fata,nu mi-a iesit culoarea dorita la par…si m-a tuns si tipa aia de la coltul blocului fara studii pe care eu am platit-o mai mult decat merita” si astept raspunsul ei care evident va fi:”Nu fata,parul tau este superb..imi place culoarea si forma…iti sta bine asa,te avantajeaza”.Daca m-as uita in oglinda si nu as zice acestea …as cadea in depresie..e normal..ptr ca nu as avea curajul sa si contraargumentez ceea ce am argumentat cu cateva minute inainte.
Asadar avand in vedere situatia de mai sus am ajuns la concluzia ca eu sunt o enciclopedie de defecte…[exceptandu-le pe cele fizice(despre care nu vreau sa vorbesc ptr ca as atrage mai mult atentia asupra lor)]…ce-mi sunt scrise pe diferite parti ale corpului(vizibile sau nu)…la treaba cu scrisu pe corp am ajuns dupa ce mi s-a spus:
[“ Vallenttyna .: visatoare
Vallenttyna .: pesimista,uneori
Vallenttyna .: credula
Vallenttyna .: naiva
Roxana Cristina: naiva mereu
Roxana Cristina: si credula mai mult decat mereu
Roxana Cristina: nu stiu de unde ti-ai dat tu seama de astea
Roxana Cristina: insa le-ai remarcat bine
Vallenttyna .: ;))
Vallenttyna .: scrie pe fruntea ta
Vallenttyna .: se observa
Vallenttyna .: ori am eu spirit de observatie si citesc repede o persoana..ori tu nu iti dai seama cat de naiva esti”]
Este clar ca cele mai evidente defecte sunt cele scrise pe frunte.DA!Nu,nu te iau de sot,dar,da recunosc…cele mai usor de vazut defecte ale mele sunt:naivitatea excesiva,idealismul dus la extrem,plutitul pe nori si visatul la stele verzi,imaginatia debordanta de care dau dovada[atestata si de faptul ca am si prieteni imaginari...unii dintre voi ati facut cunostinta cu Broscoiul raios ce s-a transformat intr-un Fat-Frumos ],nesabuinta cu care imi expun acum public defectele,faptul ca am luat copilaria cu mine si sunt o mica-mare alintatura atat de credula incat ar fi in stare sa mearga cu picioarele goale pe jar si cu genunchii pe sticla,sa bage mana in foc ca deminitatea inca exista..ca oamenii inca mai sunt demni si ca se respecta macar pe ei insisi,daca nu pe ceilalti,motiv ptr care este luata de fraiera.
Apoi ar fi defectele ce au legatura cu buzele,limba..stiti voi,chestii de vorbit prea mult sau prea putin.Din nefericire si aici gafez..mereu…vorbesc prea mult cand trebuie sa tac si tac si mai mult atunci cand trebuie sa vorbesc…cum se intampla asta?Sunt o extremista.Exagerat de timida atunci cand trebuie sa vorbesc in fata unui numar relativ mare de persoane pe care nu le cunosc(adica de la 3 in sus) ma panichez,tremur,ma sperii,ma balbai si ma blochez…cum se numeste asta?trac de scena sau nu stiu cum.Si vorbesc atat de mult si de natural cu persoanele pe care nu le cunosc..le povestesc nimicuri lipsite de sens,asa cum fac eu acum cu voi,am tendinta sa disec firu’n patru doar ca sa pierd timpu si uneori ca sa-i plictisesc pe ceilalti.Mai grav e ca sunt sincera,intr-adevar uneori…ca nu-mi permit cu oricine…si cand sunt sincera gresesc…mereu gresesc…ca eu am gura mare si spun ce cred cand sunt sincera si na..nu toti acceptam sinceritatea asta acuta,asa ca o boala…ahh ce ma enerveaza ca uneori nu pot pur si simplu sa tac …asa imi place mie sa spun ce stiu,ce cred,ce simt,ce vreau[doar uneori].Si apoi?Apoi…nimic…nimicul care de fapt exista in tot...
Sa vorbesc si despre defectele ce sunt scrijelite pe inimioara?Hhhmmm..mai incolo ca acolo trebuie sa impusc vreo 5 iepuri cu un glonte.Asa ca ma gandesc la defectele desenate-n palme.In primul rand sunt o persoana excesiv de dezordonata, foarte uituca…uit mereu unde-mi las lucrurile imprastiate si lenesa.Urasc doua lucruri mai mult decat toate celelalte treburi casnice:sa-mi fac patul si sa spal farfuriile.Ahh..atunci cand ma voi casatori,sper sa-mi gasesc un sot care sa ma iubeasca atat de mult incat sa faca el patul…sper…Vasele? Masina de spalat vase...da na la mama acasa nu amKApoi sunt execsiv de darnica uneori…nu neaparat finaciar,(desi sunt si asa) cat sentimental…nu sunt un bun antreprenor,mereu fac investitii proaste si pierd timp si sentimente in proiecte fara final.De ce aceste investiti esuate?Ptr ca sunt o risipitoare si sunt atat de infantila in gandire ca eu nu vad pierderile uriase in urma prabusirii temeliei unui proiect. Gravitatea situatiei o inteleg cand trag linie si vad ca sensibilitatea exagerata de care dau dovada este afectata si orgoliul distrus.Insa aroganta,ironia,mandria,cincismul,satira si ipocrizia mereu m-au scos din impasul in care cad mereu ptr faptul ca sunt lipsita de aparare.
Si pentru ca intotdeauna trebuie sa existe si niste defecte care invelite in hartie de cadouri si cu funda par calitati..acestea sunt ,in opinia mea, defectele manjite pe picioare.De ce?De fapt uneori acestea iti aduc si merite si te ridica in slavi ca sa ai de unde sa cazi.Ma refer la perseverenta,ambitie,incapatanare,exigenta,perfectionalism… care te arunca pe culmile succesului insa te fac sa devii instabil emotional,un arivist,un oportunist si materialist nesuferit care din comoditate accepta sa fie deranjat de altii,insa cu viclenie le ofera rautati gratuite.
Sistemul nervos este caracterizat de inteligenta(bey sunt atat de proasta incat nici nu stiu daca e corecta propozitia din ultimul paragraph insa suna atat de fastuos incat am folosit-o),asa ca lipsita de diplomatie imi repet zilnic ca de maine invat sa mint.Serios ca trebuie sa invat sa mint…de ce?ca e ziua lu X sau Y si eu iar rad cand ma intreaba ce cadou ii vom lua,ca iar trebuie sa mint un X sau Y in legatura cu faptul ca am asa mult de invatat incat nu am timp sa ies…serios…am timp…doar nu am zis ca sunt dezorganizata si imprastiata?Daca nu as fi asa,as avea de 3 ori mai mult timp de pierdut si cautat.Tot de creier tine si superficialitatea asta in relatiile exterioare cu unele persone, superficilaitate cauzata de complexul de inferioritate pe care il am in fata majoritatii.Pentru ca am ceva probleme cu capu,inca nu s-a gasit un tratament ptr boala asta,sunt o persoana exagerat de schimbatoare:acum plang,2 sec mai tarziu rad…aceasta ii face pe unii sa ma aprecieze ca fiind o neserioasa ,imprevizibila si frustrata creatura.Fire depresiva,sunt mereu dezamagita de viata mea si nemultumita ca visurile nu devin realitate,imi fac griji ptr viitor si imi imaginez tot felul de scenarii infricosatoare. Si sufar ca un caine bolnav pentru nimicuri,fiind afectata de detaliile nesemnificative care ma transforma intr-un sac de nervi.
Well,analizanad defectele mele mi-am dat seama ca am uitat de cele care nu se vad atat de usor.Hey..sunt o persoana careia ii pica usor fisa isi vrea mereu razbunare,desi nu am niciodata parte de ea.Totusi vorbind de “broken heart” nu ma pazesc niciodata,sunt atat de fragila,incat oamenii imi frang inima si de 20 de ori pe zi,dar astea sunt riscurile nenecesare pe care eu mi le asum.Sunt atat de nerabdatoare incat abia astept sa gafez iar,si apoi iar ma grabesc sa mi se franga inima si ptr ca sunt extremista in loc sa ma ridic imediat ce am fost lovita,eu astept ca rana sa se vindece si de multe ori neatentia ma face sa nu actionez conform gandurilor mele.
Grav nu este ca am toate aceste defecte,grav este ca urasc toate acestea la ceilati,desi eu le am.Si totusi de multe ori eu nu vad aceste defecte ca fiind defecte ci ca fiind calitatile negative ...care la urma urmei sunt calitati.Nu?Asa cum un defect pozitiv e de fapt pozitiv.Deseori mi s-a spus ca sunt pesimista,insa niciodata cat de pesimista..poate doar:”nu credeam ca esti asa de pesimista”.Pe o scara de 1 la 10 cat de pesimista sunt? Unicitatea imi este revelata in faptul ca sunt cea mai pesimista persoana in viata pe care eu,personal,o cunosc.Curiozitatea enervanta de care am dat dovada si de care inca ma dau dovada,dar de care ma tratez(iau pastille de 3 ori pe zi:dimineata seara si dimineata) m-a facut sa-mi cercetez fiinta umana,sa ma autoevaluez si cred ca sunt doar o alta pesimista fericita intr-o lume de optimisti tristi.Ah naivitatea mea:|..Si totusi cat de naiva sunt pe o alta scara de la 1 la 10?
Evaluand analiza asta imi dau seama ca am invatat ceva:am o calitate:4 din 5 persoane au zis ca sunt o prietena de incredere,a 5-a fiind total subiectiva si nu am luat in calcul raspunsul si am mai invatat sa-mi recunosc greselile cauzate de aceste defecte obositoare.Desi nu-mi place sa recunsoc as putea scrie o carte despre defectele mele si o telegrama despre calitati.Destinul meu e tragic si nu valorez mai mult decat o ceapa degerata…De ce?Ptr ca sunt om si sunt contienta de nesimnificatia mea in univers.
Concluzia?E ca sunt un om fericit.Nici nu vreau sa stiu cum as arata fara defectele astea care ma fac sa ma stramb,ma fac sa plang,sa rad,sa am sentimente,sa fiu EU,acel EU pierdut in trecut si regasit in viitor ptr a trai in present..doar acel EU.Altfel as fi goala…as pluti in abisul de calitati ce nu ma definesc si nu ma contureaza.Daca nu as gresi cum as sti ce inseamna esecul?Daca nu as putea sa plang cum as sti sa rad?Daca nu as pastra copilaria in suflet cum as putea eu sa infrunt batranetea?Daca nu mi-ar fi frica de moarte cum as aprecia viata?Daca nu m-as speria de necunoscut cum as descoperi ineditul?Daca nu mi-ar frange nimeni inima cum as reusi sa apreciez adevaratele prietenii,adevaratele iubiri,adevaratele sentimente la valoarea lor?
In memoria constiintei mele…
Semnat EU…acel EU.
Later edit:
Va provoc sa-mi spuneti ce defecte vedeti voi la mine:-s....[ah promit sa nu ma supar] si la cerere[asa cum a facut si Vallenttina] va spun si eu:">
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu