Aseara am visat ca e realitate si ca eu sunt superwoman…mi-as dori sa fiu superwoman…da bine,stiu ca visez,dar si voi stiti ca eu sunt o idealista convinsa ca oamenii invata din greseli….si da,mai stiu ca avem destui eroi,insa nu avem eroi adevarati…nu asa cum ii visez eu…ptr ca eu nu vreau sa salvez lumea de la dezastru si doar de indiferenta.
Azi…am auzit atat : »Mama,uite un parc ! » Mi s-au umplut ochii de lacrimi…nu ptr ca Alina a ras ca broasca mea are ochii stafiditi :-s si ca inca nu am ingropat-o ptr ca nu m-as putea desparti de ea… inca… m-am emotionat la auzul acelor cuvinte.
Ce poate fi interesant la un parc ?Un simplu parc ?Fara locuri de joaca,fara copii…doar copaci si alei pustii.Aer inabusit de mai si caldura infernala de ora 2 .Ce era asa interesant ?Nu intelegeam…
Apoi,am intors capul..l-am privit…era un pusti de vreo 10-11 ani…privea pierdut pe geamul murdar cum parcul ramanea in urma..in urma lui….deja era trecut ptr el...un trecut ametitor,care probabil il va macina mereu…Imi doream sa pot opri timpu-n loc..el sa coboare si sa se duca-n parc….ATAT….imi doream sa-l vad fericit…caci el este unul dintre oamenii care merita apreciati…el este viitorul nostru…noi inca nu stim aceasta insa copilul acela ne poate oferi altceva…un viitor mai bun…sau poate mai curat…sau poate…poate maine nu va mai fi ..ptr el,ptr mine,ptr tine sau ptr noi ?
Poate ca nu am tot ce-am visat azi noapte insa am tot ce-mi doresc si am parcul….parcul nu mi-l poate lua nimeni...nici mie,nici lui...parcul e in amintirea noastra…in amintirea mea si a eroului meu,pustiul de 10 ani!Daca am avea mai multe astfel de modele...doar daca....daca aceasta ar fi posibil lumea ar fi alta..nu perfecta...ar fi...revolutie...dar nu a mea..[ptr ca a mea a esuat...revolutia mea nu a avut niciun ecou...nici macar jumatate...a trecut pe langa voi]...va fi revolutia pustiului de 10 ani...iar eu,eu sunt gata sa lupt si cu morile de vant.TU?Tu ce astepti?Ziua de maine?E timp pierdut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu