Visele chiar devin realitate..credeti-ma cand va spun...ai nevoie de o doza imensa de rabadre si mult entuziasm.Foarte mult entuziasm.Al naibii de mult entuziasm.Si atunci cand crezi ca speri in zadar…abia atunci ti se vor implini visele.Dar nicio clipa sa nu regreti decizia luata sau sa crezi ca-s o amagire si ca viata ta nu-I colorata.
Sunt atat de fericita... mi s-au implinit visele…nu mai am nici unul…mi s-au indeplinit toate!S-au terminat oare?..Acum trebuie sa-mi gasesc altele in care sa investesc timp si sentimente ..se vor implini....stiu..cred …sper …daca nu cred eu in mine atunci cine sa creada?Daca nu cred eu ca sunt puternica atunci de ce sa credea strainul ce ma priveste enervant de insistent cu coada ochiului.De ce sa creada aceasta doamna grabita ce se uita insistent la fusta mea prea scurta pentru epoca de piatra in care s-a inchis de cand a parasite-o vecinul de la 2.
Cand inchizi ochii si gemi de placere ca esti patrunsa de simtiri nebanuite ce poarta pe valuri de apa inghetata de sufletele oamneilor ce-ti sunt astazi straini si ieri iti incalzeau sufletul plapand,abia atunci iti dai seama cat de fericita sunt cu adevarat ...atat de fericita ca incep sa urlu si sa-mi tip fericirea ,dar nimeni nu ma aude….sufletul meu urla… cu disperare …nu ai cum sa intelegi ….inima mea cauta cu disperare un sprijin ,sufletul cauta sustinere, si imi doresc ca timpul sa se opreasca in loc...ceasul se opreste..Mi s-a indeplinit dorinta?Nu…sa nu crezi asta..doar e terminata bateria,nu terminata asa cum sunt eu,eu sunt doar sleita de puteri, pot insa continua sa-mi caut noi vise nebanuite,noi dorinte ascunse.Imi mai doresc atat de multe lucruri dar nu le pot insira pe o pagina alba,initial goala,le pastrez in suflet,le port cu mine si mi le indeplinesc atunci cand oportunitatea se iveste la coltul strazii.
Iar atunci cand sunt fericita,cu adevarat fericita ma bucur…singura..nu am cu cine sa impart fericirea..Prietenii?cine sunt prietenii?cei ce au uitat sa-mi zambeasca?cei care isi amintesc de mine atunci cand sufera?ei?ei sunt prieteni?Ei nu au avut timp sa imparta fericirea cu mine.dar ce-mi pasa?e mai multa ptr mine…si atunci cand e prea multa…atat de multa incat simt ca explodez?Atunci cand simt ca pot inunda pamantul cu fericire?atunci o impart cu necunoscuti…o impart cu voi…oare sa fiti voi prietenii mei?vreti sa fiu prietena cu voi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu