Ea: (9/22/2010 1:01:30 PM): aseara am dormit cu Adi
Ea: (9/22/2010 1:01:38 PM): si l-am luat in brate si-l strigam pe el
Ea: (9/22/2010 1:01:51 PM): nu stiu daca Adi era treaz,sper ca nu :)):)))
Ea: (9/22/2010 1:02:02 PM): ptr ca trageam de el si-ii zicem sa se calmeze
Ea: (9/22/2010 1:02:21 PM): si-mi amintesc ca am zis de cel putin 3 ori numele lui si apoi m-am trezit :))
Ea: (9/22/2010 1:06:15 PM): ca eu voiam sa dorm pe umarul lui si el nu ma lasa
Ea: (9/22/2010 1:06:27 PM): si ii ziceam :”Copil, ce-ai?lasa-ma"
Ea: (9/22/2010 1:06:53 PM): ca eu visam..dormeam ..nu stiu..probabil era starea aceea dintre vis si realitate
Ea: (9/22/2010 1:07:37 PM): si incercam sa-l iau in brate .sa-l apuc de burta
Necunoscut: (9/22/2010 1:07:44 PM): daca auzea sigur ii zicea mamei
Ea: (9/22/2010 1:08:30 PM): dar dorm cu mana pe sub tricoul lui si trageam de tricoul lu' Adi si el mi-a dat cu mana peste mana si atunci m-am trezit. Dar eram constienta de ce spusesem, facusem si ma uitam sa vad daca el este treaz sau a reactionat pentru ca-l sacaiesem eu.
Ea
Deschide incet ochii. Soarele-i gadila trupul pe jumatate dezvelit. Ii place. Sau poate nu, Nu stie sigur. Acasa are draperii. Le trage in fiecare seara. Aici, insa nu e acasa. Nu-i place sa se intalneasca cu oricare ar fi el la ea acasa. Daca se cearta vrea sa-si permita luxul de a pleca. E mult mai simplu sa pleci,decat sa-l rogi pe el sa plece. Oricat de frumos i-ai explica, el se va simti dat afara din casa ta,din viata ta. Asta era una din regulile ei nescrise. Si-si respecta principiile chiar mai mult decat tabieturile matinale.
Se intoarce si-l vede dormind. Ar vrea sa-l pupe.Dar se opreste. Nu se spalase pe dinti. Nici nu putea s-o faca.Spalatul pe dinti e o treaba personala si nu se poate executa cu periuta altuia, chiar daca oricum impartea milioane de microbi cu acel altul. Nu putea sa-i foloseasca si periuta de dinti. Nu era la fel cu a-I purta jeansii intr-o dimineata racoroasa. Prefera sa-l ia in brate. Acela e momentul cand il surprinde zambind.Nu vazuse niciodata ceva mai frumos decat un barbat zambind in somn. Ce mai conteaza ca respiratia ei nu era proaspata? Il saruta si apoi isi pune capul pe umarul lui stang. Se cuibareste incet langa gatul lui. Acolo se simtea protejata. Nu s-a mai simtit asa de prea mult. O incerca sentimentul de apartenenta la ceva. Ii convenea sa fie atunci acolo. A trecut mult prea mult timp de ultima data cand o incercasera aceste senzatii.
Nici nu mai cunostea sentimentul. Uitase ce este siguranta.. Uitase cat de mult ii placea sa intalneasca o fata cunoscuta dimineata printre cearceafuri. Simtea cat de goala fusese viata ei pana in aceea dimineata.Era hamesita. Flamanda de dragoste, de pasiune si de siguranta. Ii lipseau toate acestea si acum le gasise…
Adora ca dimineata cand se trezea sa fie tinuta in brate. Strans. Foarte strans. Atat de strans inca s-o doara. Ii placea sa-si simta sufletul chircit in bratele lui. Ii placea sa-i simta pieptul lipit de spatele ei. Sa-l simta cum respira incet langa urechea ei. Ahh…cat ii mai placea. Ii auzea bataile inimii. Si-l simtea pe el sarutand-o usor pe gat. Astepta cu rabdare ca el sa-si mute buzele pe spatele ei. Gemea incet si apoi se intorcea usor catre el, atat incat sa-l poata saruta, sa-i simta buzele . Cat ii mai placea sa fie langa el dimineata.
El
Ii cunostea dorintele si temerile. Ii stia secretele si gandurile ascunse. Ii accepta caracterul, dar n-o putea intelege. Parca nu erau chiar toate atat de speriate, atat de nehotarate, atat de irascibile . Nu-i pricepea neincrederea si egoismul. Ar fi vrut si el de la ea, dar nu cerea. Si-ar fi dorit atentie, apreciere. De fapt isi dorea cate putin din ce oferea.
I se parea atat de incitant sa gaseasca semne inca nevazute de ochii lui pe trupul ei. Sa le afle povestile, sa-i descopere trecutul.Ii saruta fiecare cicatrice in parte, iar ea usor isi intensifica geamatul. Auzind-o cum respira din ce in ce mai rar, mai tare, mai clar il facea sa se simta barbat. Era barbat, dar sentimentul ca e atat de dorit, atat de poftit ii oferea o satisfactie dubla.Ii placea s-o auda cum geme.
Geamatul ei incet il facea sa vrea mai mult. Alintul ei de copil mare ii misca toate simturile. Buzele lui isi incepeau drumul cu gatul ei, apoi continuau catre alunita de pe umarul drept, apoi catre clavicula si incet incet mai jos. Cu fiecare miscare ea gemea mai rar, mai clar, mai adanc, mai profund, mai….
In timp ce mainile ei se crispeaza pe marginile patului mainile ,buzele lui isi croiau lent drum pe pielea ei delicata. Dupa respiratia ei usor incetinita si arcuirea spatelui stia ca si ea-l dorea cu disperare. Atunci, acolo era a lui. Simtea ca e a lui, de parca-i furase identitatea si si-o insusise. Pana si el se minuna de simetria senzuala dintre ei.
Ei
Dragostea e dulce la inceput. Intotdeauna a fost asa. La fel cum dezacordurile, nepotrivirile, contradictiile si incompatibilitatile dintre ei erau perfecte ptr acel inceput de poveste. Se regaseau sub cearceafurile albe de bumbac. Dragostea dintre ei era minunata. Parca prea fermecatoare ca sa fie adevarata. Ei stiau ca iubirea e defecta. Sau cel putin stiau ca trebuie sa fie. Nu s-ar fi gandit ca si-a lor ar putea schiopata. Nu tarziu si-au dat seama ca dragostea lor era slaba. Dar era si minunata. Atat de minunata. Parca prea minunata
Trebuie sa ai curaj. Iubirea are puterea de-a deschide usa oricarui suflet intemnitat. Il lasi pe celalalt sa se uite inauntrul tau si-ii dai voie sa patrunda incet incet .Il llasi sa-ti stearga suferintele . sa-ti inveseleasca gandurile , sa-ti ingrijeasca durerile, sa-ti linga ranile si sa-ti incalzeasca trupul, sa-ti ghideze spiritul si sa-ti zambeasca dimineata. Il lasi pe altul sa curete mizeria cauzata de fosta mare dragoste. Ii permiti sa te faca sa stralucesti. Ii ingadui sa ocupe locul acum liber. Si afli ca-n final te-a nimicit. Dar cat ti-a placut. Si cum te-ai simtit cand iti saruta fiecare lacrima cursa-n zadar, cand iti mangaia fiecare rana. Si ce bine era cand iti ingrijea sufletul si-ti bandaja inima. Si cat iti mai convenea sa-ti aline durerile si sa-ti risipeasca grijile.
Ei stiau ca finalul este mistuitor, si ca sufletu’ le va fi pustit. Dar asa e dragostea: dulce la inceput, prea amara la sfarsit. Trebuie sa ai o doza serioasa de nebunie inumana pentru a intelege sublimul acelui sentiment. Alienarea se ia de mana cu dragostea. Cand incepi sa iubesti te smintesti.Apoi esti doar un dement indragostit. Dar e atat de sublim ca merita.
I ” Nu merg la facultate la Bucuresti!”
Fii convins ca inca se mai intreaba ce ai simtit in acel moment. Aceea secunda in care tot ce ai crezut/sperat/dorit s-a schimbat. Aceea secunda in care si-ar fi dorit sa retraga tot ce spusese. Aceea clipa in care ar fi vrut sa fi continuat sa te minta si sa plece fara a-ti spune “ la revedere!”. Aceea miscare involuntara a ta de a o da la o parte, aceea fractiune de secunda cand a crezut ca o urati, acele minute in care te imbracai si nu-i vorbeai, acele rugaminti si explicatii ar fi fost evitate daca ea ar fi continuat sa-ti ascunda adevarul.
Milioane de feluri in care ai vrea s-o ranesti. Si mai multe miloane de moduri in care ar vrea sa-ti explice. Nicio clipa nu a intentionat sa fie asa. Dar s-a intamplat. I se putea intampla oricui. Nu si-a propus sa fie asa. De fapt minte: te-a vrut ranit. Dar atunci cand ti-a intalnit privirea si-a dat seama ca oricat de ofensata s-a simtit la un moment dat, nu meritai sa afli asa. A vrut sa doara. Chiar a vrut. Nu stia cand e cazul sa-ti spuna. Astepta momentul potrivit. Era pregatita pentru jigniri si ofense, insa nu pentru privirea omului batut de soarta. A aflat ca nu dezamagirea doare, ci sa stii ca tu esti cel care ai dezamagit. Se pare ca in final a durut-o pe ea mai mult.Ar fi dorit macar sa previna acele stari atat de umane. Ar fi vrut sa-si dezvolte un mecanism de aparare impotriva privirii lui. Si-ar fi dorit sa planga pentru a-si elibera energia, insa nu putea. Era pentru prima data cand isi dorea si incerca din tot sufletul sa planga. O lacrima de i-ar fi cazut…dar nu. Trebuia sa suporte tensiunea aceea ucigatoare. Se voia invingatoare, vindecata de trecut, dar era un alt suflet ranit. Se automutilase.
II “Rani nevindecate”
El-Te iubesc!
Ea-Ok!
[…..5 min mai tarziu....]
El-Nu e raspunsul pe care-l asteptam.
Ea-Si ce ai fi vrut sa spun?
Ea- Nu-ti pot raspunde daca nu simt. Si nici tu nu simti,
El- De unde stii ce simt?
Ea-“Te iubesc” implica prea multe promisiuni pe care nu stii daca le poti tine.
El-Poate , dar e un risc pe care mi-l asum
Ea-Si sentimentele mele? Eu nu sunt dispusa sa-mi asum vreun risc. E prea devreme pt “te iubesc”
El-Cred ca la inceput iubesti, apoi devine obisnuinta.
Ea-Nu poti spune cuiva te iubesc in dimineata de dupa si chiar sa insemne ceva. Nu in prima dimineata…
El- Ne stim de cateva luni, nu de aseara.
Ea- Poate o alta iti sarea in gat, dar pentru mie e ca si cum mi-ai spune “iubesc sa …
El- “…sa ma trezesc langa tine dimineata”
Ea- Nu. Stii bine ce am vrut sa spun si nu m-ai lasat sa termin.
El- Te iubesc .Si stiu Si stii. Si imi e de ajuns.
Ea-Oare?
El-Mi-a fost greu sa-ti spun. Nici nu stiam daca ar trebui s-o fac.Inteleg ca esti speriata. Dar asta am simtit si mie nu-mi este frica spun “te iubesc”.
Ea- Perfect. Atunci ar trebui sa-ti fie teama de raspuns.
El- Nu-ti doresc sa spui “te iubesc” si sa ti se raspunda cu “bine”.
Ea- Am zis ok.
Ea- Poti sa numeri pe degete fetele carora le-ai spus ca le iubesti?
El- Nu. Dar…
Ea-Nu exista dar…tu spui “te iubesc” oricarei fete.
El- Dar nu simt asa pentru oricare.
Ea- Si eu ar trebui sa te cred?
El-Daca vrei.
Ea-Imi chemi un taxi?
El-Mai stai.
Ea- Pentru? Sa ma mai iubesti?
El- GT? As? 946?942?
Ea- Mai stau…
III Phone Sex
El: De ce nu spui nimanui unde pleci? De ce nici eu nu pot spune?
Ea:Imi place de noi , dar sa stim doar noi.
N-a navalit in viata lui. A vrut sa pastreze distanta sa aiba timp si ptr ea.Nu-i voia prietenii in preajma ei.Stia ca ar fi judecat-o. Asta este meseria lor. Intr-un fel ii intelegea. Ar fi facut la fel pentru prietenii ei. Sunt cativa oameni pentru care ar fi mers desculta prin zapada. Si altii pentru care aproape ca s-ar arunca in Dunare desi nu stie sa inoate. Dar prietenii lui nu aveau niciun drept sa-i judece decizile, sa-si dea cu parerea ce fel de om este ea, sa le dea sfaturi. Sau poate ca ar fi crezut de cuviinta sa-i dea sfaturi atata timp cat erau benefice pentru ea.
Ei nu au fost acolo cand ea cu-n zambet ii stergea tristetea. N-au fost nici cand el pus cu botu pe labe ii asculta sfaturile. N-au fost nici cand ea-l incuraja sau cand ii lingea ranile. Nu, ei nu au fost acolo. N-au niciun drept sa-i faca lui dreptate. Ei nu au fost in patul lor cand ea plangea de durere, ei n-au fost acolo cand el doar cu o atingere o facea sa se-ndoaie de placere. Ei nu inteleg ca ea a fost acolo cand nimeni altcineva nu era, tinandu-l de mana, spunanadu-i bancuri seci si invatandu-l sa gandeasca corect, obiectiv si frumos despre ceilalti. Prietenii nu stiu cum ii este lui mai bine.Nici ea nu stie. Dar sunt atat de multe secrete pe care le stie, le pastreaza si inca este langa el.Celorlalti le scapa detaliile, privesc doar in ansamblu. Ea a fost langa el cand toate usile-i erau inchise cu zambetul pe buze,ea l-a ascultat cand nu putea spune ce simte,ea a fost acolo sa-l prinda cand toate iluziile si visurile i s-au prabusit.
Ea chiar intelege temerile prietenilor lui.Si stie ca ei ii vor binele.Si poate-i doare sa-l vada ingandurat. Dar e alegerea lui. El singur este responsabil pentru fericirea lui. Toti ceilalti pot doar sa-si asume ca stiu ce-l face fericit, insa el este singurul care pricepe ce-i aduce bucurie-n suflet.
Si ce daca, el sufera tacit asteptand-o? Si ce daca el este singur si abatut? Si ce daca el o iubeste in absenta? Si ce daca el o doreste cu indarjire? Si ce daca el viseaza continuarea? Si ce daca sufletu-i incatusat?Si ce daca doar amintirile-i mai tin de cald? Si ce daca inima-i pustie si gandu-i la ea? Si ce daca el era pierdut in ganduri si-n amintiri ? Si ce daca se hraneste cu vise moarte?
Putea sa aiba si singur grija de sufletul sau…Poate ca sexul la telefon nu-i tine de cald, dar e doar o alternativa. De moment. Poti s-o numesti nebunie temporara, dar el este dispus sa accepte orice optiune.
IV. Pufuleti si pere. Clatitele sunt bonus, iar pizza e la pachet.
Ar vrea atat de mult sa stea intins pe canapea langa ea. Sa-si puna bratul stang in jurul gatului ei, iar cu mana dreapta sa-i cuprinda talia si s-o traga aproape de el. Sa-i simta respiratia pe gat si sa-l treaca atatia firori cati nu poate ea intelege. Sa se uite din nou la filmul ei preferat, sa o priveasca din cand in cand pe furis si s-o sarute zgomotos de fiecare data cand chicoteste la secventele din film. Ea s-adoarma pe umarul lui cu mult inainte de a se termina filmul si apoi sa se trezeasca si sa se supere nitel ca a lasat-o sa atipeasca. Sa-l certe frumos si apoi s-o impace.Sa-i dea pufuleti, ea sa taca si sa se uita din nou la film.
Si dimineata sa se trezeasca cu jumatate din ea peste el , sa-i intalneasca privirea, sa-i mangaie spatele, sa-i admire delicatetea, simplitatea, naivitatea, iar ea chicotind la auzul acelor calitati subtile ,sa se inroseasca de sfiala.
Si ar fi vrut timpul-napoi sa poate face tot ce-a facut si ce n-a facut. Se rusina de-acest gand nebun de-a cere timpului iertare .
V. Sunt doar sentimente care as vrea sa moara maine, sau azi!
Sentimentele nu mor usor pentru ca se hranesc cu amintiri, dar mor. Cand? Pentru ca a obosit sa-i pese, a obosit s-o doara sufletul, a obosit sa se gandeasca la trecut, a obosit sa incerce sa treaca peste. Nu e nici pe departe atat de simplu cum pare sau cum se spune.
Tot ce-au simtit ei si nu s-a consumat la momentul potrivit o macina acum pe ea. Stie ca in urma unui om raman mereu amintiri. Este constienta ca unele dintre ele le va uita. De-ar putea alege pe care sa le uite mai repede. Ar vrea sa i se ofere sansa de a sterge cu buretele cateva momente de pe tabla vietii ei. Bizar este ca nu ar sterge acele clipe dificile, acelea in care era singura sau ii era frica. Ar decide sa stearga tot ce-a fost frumos pentru ca acele amintiri o fac sa se chinuie cel mai mult. Astfel ar face loc noilor sperante, iubiri, visuri.
Ar vrea sa gaseasca undeva inauntrul ei curajul si puterea de a ucide acele sentimentele ce uita sa moara. Ar vrea sa nimiceasca dorul, sa distruga toate emotiile si starile acela atat de umane ce-i ingradesc implinirea. E incredibil ce se-ascunde in sufletul unei femei ranite.
VI.Si daca s-a inselat, l-a judecat prea devreme si el chiar a iubit-o? Oare cat l-a durut? Cat a suferit? Cand i-a trecut?
Era atat de benefic si de interesant sa aiba indoieli despre ea si sa caute o varianta mai buna a ei. Dar cat de avantajos era sa aiba ezitari in privinta celorlalti? Cat bine ii facea sa se indoiasca de omul cu care isi impartise perna, caruia ii destanuise cele mai adanci frici ale ei, caruia ii povestise cele mai frumoase amintiri?
Curiozitatea este o boala incurabila. De ce nu-si pusese aceste intrebari la momentul potrivit? De ce tocmai acum? Putea sa nu aiba incredere in decizia luata atunci? Poate ca el nu a iubit-o, dar a crezut ca o iubeste. Si totusi, cand iubesti pe cineva simti asta prin toti porii tai, te topesti de fericire cand il/o vezi apropiindu-se de tine, tremuri de emotie la fiecare zambet primit, poti sa te inseli si doar sa crezi ca iubesti?
Stie sigur ca va trai in aceasta disperare pana va reusi sa-si potoleasca setea de-a afla adevarul. Nevoia de confirmare e vitala. Dar ce ar fi vrut sa auda? De mica avusese nevoie de confirmari, dar stia mereu ce necesitati avea. Acum se indoia.Nu ar fi vrut sa puna intrebari fara sa fie sigura ca ar putea suporta raspunsurile, oricare ar fi aceastea. Oricat de dure. Oricat de crude.
Poate era acum curioasa ptr ca avea nevoie de el. Cata nevoie avea de el langa ea. Uneori,era singurul om in care ar fi avut incredere. Doar cateodata. Si se enerva. Pentru ca in acele momente se simtea atat de neajutorata si ratacita si tradata. Si i-ar ierta si nepasarea, doar de-ar putea sa nu-l mai simta dimineata cum o strange in brate. Se sufoca in sentimente si iluzii. Se sufoca in trairi si amintiri. Obosise sa se intrebe de ce el era atat de minunat cand era al ei si acum este doar… doar al alteia.
VII:” Tu nici macar nu te-ai gandit sa ne impacam”
In naivitatea ei de copil mare stia si accepta ca unui om trebuie sa-i multumim pentru clipele de fericire, sa-i iertam greselile si sa-i zambim frumos de fiecare data cand il intalnim. Sa nu-i aratam cat rau ne-a facut, cat a durut si cat am suferit. Si ea gresise, poate chiar prea des sau prea mult.Si-ii era frica sa se uite-n oglinda si sa-si infrunte greselile, asa ca prefera sa le-ntoarca spatele.
Ideea de a se expune atat de goala in fata lui o speria. Ii era teama sa-si infrunte propriile frici, sa-i spuna lui toate gandurile ei sincere, sa-i povesteasca despre toate noptile in care ar fi vrut sa nu realizeze cat de diferiti sunt, sa-i spuna cat de fericita au facut-o toate bucuriile marunte ,sa-i sopteasca cum la fiecare film inchidea ochii si-si imagina ca el isi pune o mana dupa gatul ei si cealalta mana, care era pe picior, mai sus de genunchi, urca incet in timp ce el o saruta.Ar fi vrut sa rada impreuna de-acest gand, sa-i povesteasca cum adormea la fiecare film si-si dorea sa se trezeasca langa el, nu l-ar fi certat ca a lasat-o sa motaie, voia doar sa i se opreasca respiratia pentru o secunda atunci cand ii zarea ochii mari, negri privind-o.
Si ar fi vrut sa se-ntalneasca si sa-i zambeasca si sa-l imbratiseze. Si asta pentru ca inca-l mai voia inapoi. Dar i-a fost frica pana si de-acest gand. Sa fi fost atunci oare prea tarziu? Caci ii era dor de el, dor de ei, dor de amandoi.Si ar fi vrut sa-i fie si lui dor de ea. Si ar fi vrut sa-si aminteasca de ea asa frumos cum ea-si amintea de el. Si sa-l doara asa de tare cum si pe ea o durea.
Stia ca oamenii se despart din cauza slabiciunilor. In primul rand din cauza neputintelor lor si apoi ale celuilalt. Sunt prea lasi sa se lase dusi de val, le este teama de iluzii desarte, le este frica sa nu-ntalneasca doar o fericire aparenta. Oamenii sunt prea orgoliosi si-si limiteaza orizontul. Vad vag si doar inainte.Dau dovada de o mandrie retardata care le omoara orice urma de speranta.Ingamfarea ucide lent, prea lent, dar eficient.
Se gandise la impacare.Si-ar fi sperat. Dar nu pricepea de ce a sarutat, si-a mangaiat, si-a facut cu o alta ce facuse atat de frumos cu ea. Cum a putut s-o uite atat de repede? Se simtea tradata, inselata, inlocuita. Si se mintea ca nu-i pasa. Dar o durea. Tradarea i se parea a fi a una dintre cele mai acute dureri pe care le simtise. Lasa urme adanci si-ii deformase imaginea pe care si-o crease despre ea. Se uita in oglinda si se vedea mai putin din toate calitatile pe care crezuse ca le avea.
Se amagea ca trecusera cele trei zile in care-si permitea sa ofteze dupa el. Dar simtea ca e cantitate neglijenta pentru el. Si se invinuia pentru ca nu putea renunta la obisnuinte si la repere. Si se-nvinuia ca nu avea timp de-ajuns sa se distanteze de el. Si credea ca pamantul e prea mic sa poata sa se-ascunda . Si nici apa nu era indeajuns cat sa spele toate urmele saruturilor lui. Si-ar fi vrut sa-i injunghie umbra, si-ar fi vrut sa-l raneasca, dar cum putea sa faca asta cand tot ce simtea era afectiune. Si i se parerea o nenorocire sa-ti pese de un om. Simtea ca a murit ceva-n ea. Dar voia alt sfarsit pentru povestea ei. Daca ar fi putut alege finalul ar fi ales sa-i fie ei bine.
Pentru el: Fii sincer cu tine:Ai iubit-o?
Cat si-ar dori sa-i spui ca nu ai iubit-o, ca intr-un final nu stii ce-a fost, dar ca indiferent ce-a fost inca mai este. Si-ar vrea sa stie ca din cand in cand, si tu-ti amintesti de ea. Si ca.. si tu-ti doresti la fel de mult ca ea s-o vezi. Nu cu altul. Vrei s-o vezi pentru ca si tie-ti este dor de voi, dor de fericirea mandra pe care-ai incercat-o cand ai sarutat-o pentru prima data, dor de ea alintandu-se, dor de parfumul ei, de vocea ei,de ea langa tine.
Si tu ai vrea sa stii ca ce-a simtit ea a fost real. Si chiar a fost,dar s-a speriat. Prea tare, prea repede. Poate degeaba. I-a fost teama sa te lase sa patrunzi mai adanc in sufletul ei. I-a fost frica sa nu fie ranita, sa nu-i sfasii inima si sa pleci cu ea.
Pentru ea:Te-ar consola sa stii ca este la fel de singur si nefericit ca tine?
Nu stie ce vrea, dar e convinsa ca ceva trebuie sa se schimbe.Poate ar trebui sa-ntoarca spatele prezentului acesta dulce amarui,caci il simte atat de nedrept cu ea. Timpul este necinstit. Pierdea vremea cu aspiratii si iluzii. De ce nu-si lua destinul in propriile maini? Stia sigur ca vrea sa-l vada. Chiar dorea.Dar a obosit sa spere ca se va intampla. Si daca intentiona si el ,ea ar fi dispusa sa astepte. Si chiar daca viata e prea scurta sa astepti, ea are rabdare.
Si-ar vrea sa-i dea inapoi toate amintirile.Nu vrea sa schimbe trecutul, vrea doar sa-si aleaga viitorul. Si stie ca nu mai astepti nimic de la ea, dar are nevoie sa-si explice de ce un om e capabil sa stoarca zeama de lamaie pe rana?
Doare ma. Doare ca naiba. Si nu l-a iubit. Dar daca-l iubea? Putea s-o doara mai mult de atat?
Ea:
Azi nici macar nu-i mai plac pufuletii
El:
…..
Cu dragoste pentru el si ea,
Semneaza Ea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu