luni, 3 octombrie 2011

Trei

           Blogul meu are clar o nota personala. Asa a avut intotdeauna, dar in ultima vremea am cam exagerat cu impartasitul si mi-a placut. Am descoperit despre mine multe , prea multe lucruri pe care nu le stiam, sau nu voiam sa le stiu, le ascundeam sau le negam. A venit momentul sa ies la lumina. Sa-mi recunosc mie cine sunt si ce vreau. MACAR ATAT CAT stiu deste mine.
Ultimele 3 postari sunt despre 3 oameni care au facut, la un moment dat, parte din viata mea. As prefera sa le pastrez identitatea ascunsa, din bun simt , nu din alte motive.

R. a fost pasional. Si mincinos. “He doesn’t do the relationship thing!” E interesant. Pentru un tip care nu este prea into relationships, a fost destul de deepNu m-am englezit, dar imi e mult mai usor sa fiu ironica folosind replicile lui. Cand am plecat i-am dat cadou un superglue. Si el mi-a lasat cadou un mail “I’ll move to New York. Will you come?”. Inca nu i-am raspuns.

A aparut la momentul potrivit sa linga niste rani prea adanci, prea dureroase. A plecat la fel de repede cum venise. De sentimente n-a fost timp. Sau ma insel. Am cautat in el ce pierdusem in altul. Si ce-am gasit am iubit. Dar el...nu-mi era de ajuns. Poate pentru ca m-a vrut , iar eu bat mereu in retragere cand cineva ma place sincer pentru ceea ce sunt. Nu multi sunt cei carora le plac chilotii de bumbac, sucul de portocale cu tot cu pulpa, cearceafurile albe de bumbac care miros a lenor, draperiile trase dimineata, si cicatricea mea.

Imi placea ce stiam despre el atunci cand ma mintea.Oarecum mi-a placut imaginea pe care mi-o creeasem despre el. Dar tot asta am urat la el. Imi placea omul care credeam ca este. Si-mi placea ca-mi complimeta lenjeria. Si gropitele din obraz nu erau de lepadat.M-a uibit in felul lui tampit si incalcit. As minti dac-as spune ca mi-a cersit dragostea, dar a incercat sa o cumpere. Si eu nu sunt de vanzare. Din respect pentru mine! Da e ok. Eu sunt bine. As mai fi baut un fresh de portocale cu el, dar pot sa beau si 2 singura.

B. a fost acolo cand nu aveam nevoie de el, dar a plecat cand aveam cea mai mare nevoie. M-a dezamagit, m-a durut si dupa prea mult timp a trecut. Sa fi fost de ajutor si mutarea lui de acum 3 ani in Canada?

Imi amintesc uneori de el. Cu drag. Craciunul trecut imi spunea ca isi viziteaza niste prieteni din Londra si ca ar vrea sa ma vada si pe mine. Dar n-am putut sa-i iert tot ce nu mi-a facut. A plecat prea devreme din viata mea. Si tot apare cand imi e lumea maid raga, sa-mi strice toata fericirea. Dinprea multa dragoste pentru mine vreau sa fiu lasata in pace.

Si el mi-a trimis un mail. “Imi pare rau ca nu-ti spun la revedere. E mai bine asa!” Mai bine pentru cine? Atunci am inteles pentru prima data de ce-mi spunea mama mereu, indiferent de situatie :”Ai grija!”. As putea completa :”Ai grija de inima ta, oricand se gaseste un idiot sa-ti f..a sentimentele si sa plece mai departe!”
Adevarul e ca uneori vreau sa-l vad, dar apoi imi amintesc si-l vreau disparut. Canada e prea aproape. Si-as vrea uneori sa ma sune, dar nu l-as putea ierta. Nu inca. Sa mai treaca alti 4 ani... Si daca m-apuca melancolia e pentru ca ar fi trebuit sa fie acolo si n-a fost...

Mai este si I. Ce ar mai fi de zis si nu am tipat-o-n gura mare? Ca m-a ranit? Stiu toti cei care ar trebui sa stie: eu si el. Ca l-am ranit? Cat as vrea sa fie adevarat. Si-am zis sa nu mai doresc raul nimanui. Chiar ii doresc bine, tot binele. Tocmai din acest motiv imi permit sa-i doresc sa-l doara. Altfel n-ar fi fost bine, nu? As vrea sa-si aminteasca de mine cand ii este lumea mai draga. Am fost si eu parte din ea la un moment dat.

Zilele trecute mi-a zis c-a iubit-o. Pe ea sau pe mine? Si dac-a iubit-o de ce-a plecat? De ce atat de repede? De ce atat de usor?El nu s-a mutat. Nu inca. Si nici nu mi-a lasat vreun mesaj. Dar poate c-as fi vrut. Sa fie cumva din obisnuinta?

Si dac-as fi stiut ca vreodata va citi i-as mai fi pus cateva intrebari. Mai multe. Dar este timp. Timp sa se trateze de nepasare. Si-atunci am sa-l astept sa-mi aduca florile pe care nu mi le-a adus niciodata si sa ma sa ma duca pe bloc sa vad stelele. N-am putut s-o fac cu altcineva. Nu am putut. Si-am incercat. Si acum il astept pe urmatorul R, care sa linga aceleasi rani nevindecate.
.
Adu-mi un pahar de apa si dilueaza-l cu putina vodka. Trebuie sa-mi inec gandurile negre.
(*)A fost scris in urma cu 6-7 zile.

Niciun comentariu: