Iti amintesti cand spuneam ca obisnuiesc sa cad din pat? Iti amintesti cand te loveam , te trezeai, ma pupai si adormeai?Iti amintesti cand ti-am tras un pumn in timp ce dormeam? Tu te-ai ridicat si m-ai certat, iar eu nu stiam ce s-a intamplat. Iti amintesti cand eram langa el si te strigam pe tine? Serios, iti amintesti ce-ti spuneam in fiecare seara cand ma puneam sa dorm? Pentru ca eu nu am reusit sa uit raspunsurile pe care le primeam dimineata devreme. Uneori le mai astept. Astept sa-mi clarifici zecile de indoieli pe care inca le mai am,sa-mi raspunzi la zecile de intrebari pe care nu am avut curaj sa le pun. Iti amintesti ce mi-ai spus in ultima dimineata?
Nu a trecut mult de atunci, dar ai mai simtit ce-ai simtit in aceea dimineata tarzie, cand iti tremurau mainile de emotie si nu voiai sa-mi dai drumul?Acei fiori de teama si anxietatea care te cuprinsese…aceea senzatie de spatiu gol, acel sentiment ca mergi pe sticla sparta
E despre aceea dimineata de sfarsit de noiembrie in care aproape mi-ai oferit singurul lucru la care nu voiai sa renunti. Aproape nu e de ajuns. Aproape nu este o optiune.Nu pentru mine.
Mai stii cat de mult ma plictisea linistea? Evitam momentele stanjenitoare in care amandoi taceam si priveam sec inspre tavan. Incepeam sa-mi iau oja de pe unghii, iar tu ...tu ma intrebai daca vreau portocale. Niciodata nu am inteles ce cautau portocale intre noi doi si unghiile mele. Te enerva starea mea de plictis total. Nu ma poti descrie ca fiind amuzanta , dar nici anosta . Poate doar atunci cand incepeam sa-mi indepartez oja. Stiai ca nimic nu ajuta atunci cand starturile de oja sareau de pe unghiile mele. Nici portocalele nu ajutau, dar ma gandeam la altceva si apoi...apoi ma gadilai...Nici macar gadilatul nu ajuta. Nu ma gadil. M-am prefacut. Stiam ca e o placere sadica in a gadila pe cineva, si te-am lasat s-o gusti. Nu am jucat teatru. Am fost sincera. Tu chiar ma faceai sa rad.Nici tie nu-ti placea linistea. Nu atunci cand erai singur. Ma sunai dupa-amiaza si ma rugai sa ma agit ca doua jumatati de portocala bagate la blender.Simt ca inca-ti mai lipsesc serile in care ne certam, apoi tu, incet incet cedai si ma faceai sa cred ca am dreptate, insa fara sa ma aprobi. Apoi, dupa ce ne linisteam ma intrebai cat dureaza PMS-ul , radeam si apoi te certam. Eram o feminista convinsa si "luptam" pentru dreptul femeilor de a se plange. Iti placea sa ma contrazici. Simteai cum sangele-mi clocotea-n vene.Abia atunci ma luai de mana si-mi spuneai ca am dreptul sa fiu nemultumita, sa fiu suparata, doar daca ma alint imediat dupa ce ne certam. Si ne certam.Iti placea. Si mie. Ne complaceam in certuri imaginare si ne era bine.
Dar cand nu ne-a fost noua bine?Poate in prima dimineata din decembrie cand trezit langa o alta. m-ai sunat si m-ai intrebat daca ninge.”Cum sa ninga? a zis ea.” Am inchis cand am auzit-o pe o alta acolo unde ieri fusesem eu. Era normal.Locul acela era al ei acum.Dar nu intelegeam... Ce mai voiai de la sufletul meu? Ce? Atunci mi-am dat seama ca patul meu e prea mare doar pentru mine, dar indiferent cat de mare va fi tu nu vei avea loc.
Dragule, intotdeauna vor fi altele care te vor iubi. Chiar te vor iubi! Nu vei fi nevoit sa le cersesti iubirea. Vor plange atunci cand vei pleca din viata lor. Nu-ti vor purta camasile si nici nu te vor trimite sa faci baie de fiecare data cand te dai cu prea mult parfum. Nu te vor pune sa le citesti cartile preferate si nici sa le faci patul dimineata inainte sa pleci.Nu trebuie sa le cumperi reviste si nici nu-ti vor inchide meciul de fotbal pentru ca trebuie sa-si citeasca mail-ul la ora fixa. Oricare ar fi ea nu vei fi nevoit sa o mangai pe burta in fiecare seara sa adoarma, nu te va certa de fiecare data cand ii faci un compliment si nu se va supara daca uiti s-o suni.Ele te vor accepta asa cum esti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu