De ce ne este greu sa spunem ce simtim?De ce facem asta cand este prea tarziu?Si de ce trebuie mereu sa regretam ca totusi am facut-o si credem ca ar fi fost mai bine daca nu o faceam?
De ce nu putem pur si simplu sa tipam ca suntem fericiti,tristi,ca vrem un umar pe care sa plangem sau ca vrem pe cineva care sa ne asculte atunci cand avem probleme?De ce nu putem spune ca vrem sa fie bine atunci cand nu este,ca vrem soare cand ploua,ca vrem zapada si nu ger,ca vrem curcubeu si nu traznete,ca vrem zambete si nu lacrimi,ca vrem mangaieri fine si nu vanatai,ca vrem batai de inima si fluturasi in locul durerilor de burta?
De ce?
let me know
2 comentarii:
Ne temem ca nu întotdeauna va fi cineva gata sa ne asculte si sa ne înteleaga. Cred ca de aceea...
Fericirea este atunci cand te simti bine si vrei sa opresti clipa pentru a prelungi senzatia!
Trimiteți un comentariu