Eu nici nu mi-am dat seama cate am impartit cu fetele astea. Nu e doar o alta vara din viata mea. E aceea vara. Vara in care prea multe s-au intamplat. I mean things really happened. Life changed.My life changed. I am different now.
Bã si le iubesc, mã. Si eu nu spun asta prea des. Dar atunci cand aud mereu cat sunt de iubita simt nevoia sa le raspund. Nu din politete, ci pentru ca asa simt. Si ma simt minunat cand stiu ca ele ma iubesc. E un sentiment placut. E multumire. Multumire cu mine, cu ceea ce sunt, cu ceea ce am devenit.
Pentru ca:
Si pentru ca au fost langa mine cand poate ar fi vrut sa fie singure.
Pentru ca au stiut cand sa asculte, cand sa vorbeasca si cand sa taca.
Pentru ca le-am suparat si m-au iertat.
Pentru ca le-am zis de Ionut si l-au cam placut ele, asa….Poate nu prea mult,dar suficient. Destul cat sa-l fi acceptat prezent in viata mea. Stiau ca nu avea niciun motiv sa vina dupa mine. Nimeni nu se astepta. Doar eu. Stiu ca ar fi venit si a3-a oara. Pur si simplu stiu. Indiferent ce spune el, indiferent ce spun altii, indiferent ce crede el eu stiu sigur ca……stiu eu! Si ma mai indoiesc uneori, dar stiu. Si poate ca uneori am nevoie de confirmarea lui, dar tot stiu.
Pentru ca au inteles si n-au judecat.
Pentru ca Andreea ma scoate din sarite cu dorinta ei ne-buna de a ma scapa de frustrari.Si pentru ca nu inceteaza sa spere ca si eu voi primi putin din ce ar trebui sa fie al meu.Si pentru ca aproape mi-ar jefui yahoo-ul doar ca sa vorbeasca cu persoane pe care eu le evit din motive lesne de inteles.
Pentru ca sunt lucrurile pe care doar lor le-am spus. Ca m-au certat si m-au ascultat. Ca au vrut sa ma vada fericita.
Pentru ca atunci cand ne certam intoarcem lumea cu susu’n’jos. si plangem, mã, plangem. Fiecare pe unde poate: una prin baie, alta pe o canapea ,murdara in Zodiar. Si apoi tipam si urlam si ne descarcam.Toate astea pentru ca ne pasa. Si cand iti pasa, pui suflet si te doare. Si apoi te enervezi ca te doare. Si ai vrea sa nu te intereseze, dar e prea tarziu.Si stii ca relatiile la distanta nu dureaza.Ai invatat asta. Dar incerci sa le intretii: un video call, o poza, mai un facebook, mai o gluma.
Pentru ca au ascultat ce n-am zis.
Pentru ca au fost acolo cand am avut mai mare nevoie de ele. Si n-au facut nimic mai mult decat sa spuna:”Da, Roxana, inca un metru!”
Pentru ca am impartit atat de multe.Si am atat de multe cu voi.Lucruri care n-ar avea sens cu altcineva. Si stiu si simt ca n-as putea sa ma cert cu cineva cum m-am certat cu Dana in Zodiar. Niciodata in viata mea(pana acum) nu a mai tipat nimeni la mine asa. Si sincer mi-as dori sa se intample mai des. Sa arate ca le pasa, mã de mine.Le pasa si ca nu li se pare normal ca bunul lor, in cazul de fata , EU, sa fie al altcuiva.
Pentru ca am impartit prea multe secrete.Aparatul foto le stie pe toate. Apoi noi, rand pe rand putin cate putin stim. Si-ii impartaseam Andreei un secret si-ii spunea Danei . Si apoi sa vezi cum Danutzii ma certa frumos ca am fost o prostuta ca n-am stiut sa cer la moemntul potrivit ce mi se cuvenea.
Pentru ca, personal , cunosc prea multi oameni care n-ar fi dat doi bani pe o poza, dar voua v-a placut sa stiti ca nu suntenti scrise doar pe o foaie de hartie.
Si pentru ca incet incet ar vrea sa ma inlocuiasca.
Si pentru toate acestea va multumesc!
Stiu ca ele ma cam iubesc si se prea poate sa le fiu draga.
Cheap status
Imi tip dragostea pentru ele.O fac virtual mai mult decat real.Dar tot le spun tututror ca ele-s iubitele mele. Sper sa nu fie ca statusurile despre relatiile alea ieftine pe facebook: luni esti in a relationship iti strigi dragostea si 2 zile mai tarziu esti single. Ca eu le iubesc acum si poate intr-o zi se va schimba ceva: va aparea altcineva la mine sau la ele. Dar ne ramane vara asta.Asa lunga, plina de amintiri, de lacrimi, de durere, de fericire,de suspine,de nervi si de zambete.
Si nu le cer luna de pe cer. Vreau sa fie acolo si data viitoare cand voi fi acasa. Pentru ca ce-i mai bun acasa am: si voi sunteti tot acasa.Si daca, din diverse motive nu vor, vreau, fetelor, sa nu uitati vara aceasta. Macar fotografiile sa va mai aminteasca de mine.
Si daca
Si daca vreodata in viitorul indepartat mai ascultati Vama –Vama Veche sa nu uitati ca am rupt prietenia.
Si daca ascultati URSS, sa nu uitati ca dintr-o mie in vara lu’ 2011 noi mai ramasesem. Cand va uitati la copii mici si multi sa va amintiti de mine innebunind si tipand ca vreau un copil frumos si ca daca e urat il abandonez.
Si daca vreodata se-ntampla sa va rezemati de-un perete cand pamantu va fuge de sub picioare sa ma sunati. Poate n-am sa fiu acolo sa va descalt, dar va spun un banc la telefon.Cel cu elefantii din cires.
Iarta-ma
Andreea, imi pare rau ca n-am fost acolo cand ai avut nevoie de mine. Si stiu ca sunt egoista, dar tu esti asa buna, prea buna. Si sa ma ierti. Te rog.
Si Dana imi pare rau ca am vrut, la un moment dat, sa te indepartez de langa mine pentru ca eram tampita si voiam spatiu. Adevaru’ e ca-mi era frica . Nu stiu ce ma speria. Ceva. Ma bucur ca mi-ai zambit frumos (btw, ai un zambet atat de frumos, atat de sincer si de neprefacut) si nu m-ai intrebat. Doar ai asteptat. Si apoi,incet incet ti-am zis. A fost greu la inceput,dar dupa aceea m-am simtit minunat sa stiu ca esti acolo, ca intelegi si nu judeci.A fost greu cand pana si oameni care ma cunosc de 18 ani au spus ca sunt alintata si exagerata.
Iarta-ma ca nu ti-am zis de el.Am fost egoista am vrut sa ma bucur. Acum sunt bine. Si nu, nu spune ca … Adevarul e ca uneori imi e dor de el. A fost acolo cand altii ar fi trebuit sa fie. Si n-a facut nimic. Serios ca n-a facut nimic. Doar a fost acolo. Si a contat. Toti banii din lume n-ar fi cumparat un zambet si el a reusit doar spunandu-mi ca-i este dor. De mine. De noi. Si a contat. Pentru mine. Nu stiu daca i-a fost dor, sau doar m-a imbrobodit pe mine, aia mica si naiva care crede tot.
Se spune ca vedem ce vrem sa vedem, auzim ce vrem sa auzim si credem ce avem nevoie sa credem. Si eu voiam sa stiu ca mai e cineva acolo, in afara de mama, care ma asteapta acasa. Si vrea sa ma vada. Si mi-a facut bine o perioada sa ma amagesc. Sunt bine.Serios.
Si stim toate trei, in sinea noastra ca un cui nu scoate alt cui, dar … e mai usor cand e un altul sa-i ocupe locul. Acum e mai simplu. Simplu sa ma mint. E dificil cand stiu ca el a mers mai departe si eu ma trezesc dimineata langa altcineva,dar ma gandesc la el….Si ma ingrijesc:ma tratez de nebunie. Si as vrea sa ma tratez si de durere.
E adevarat ca uneori il mai vreau, Poate chiar mai mult decat inainte si atunci apare Andreea si-mi zice ca ea stie. Pentru ca ea chiar stie.Si ea ma vrea ma fericita, Si ea ma-mpinge de la spate. Si apoi tot ea e acolo sa-mi asculte of-ul cand ma plang ca mi-am facut rau cu mana mea.Nu le vindeca timpu pe toate? Sper.Pentru ca sincer nu stiu ce as putea face. Si astept. Iar Andeea e acolo, pe skype, sa ma-asculte ma cand m-apuca doru’.
Stim cum e: dupa un el, vine un alt el. Si-l astept pe acel el care-mi va linge toate ranile sau macar va astepta sa mi se vindece acele rani mult prea adanci.Le va curata si apoi imi va zambi.Il vreau pe “cel” dispus sa astepte sa-mi cicatrizez leziunile.Pe ‘cel” care nu ma-ntreaba cum a fost in trecut.Pe “cel” care vrea sa-mi lase rani mai adanci si mai dureroase decat ultimul.
Si asta e datoria ta de prieten
Si ce daca nu le-am spus ca sufar?Si ce daca nu le-am spus ca am probleme?Si ce daca nu le-am spus ce simt? Sunt prietenii mei. E treaba lor sa stie cand spun ca sunt bine si nu sunt.
Si ce-mi insenineaza ziua cand ma cearta ca am plecat si n-am stat in Bucuresti si cand ma intreaba daca as putea veni mai repede acasa. Mama e singura care abia asteapta sa ajung. Cel putin singura care-mi spune. Caci eu, (in secret va spun) sper ca pe langa voi 2 si mama sa mai fie cineva. Si as vrea sa-mi spuna atat. Sa ma minta daca e nevoia, dar sa-mi spuna. Si apoi ce daca e un gest cretin de masochism? E o placere acuta in a simti durere. E uman. Ma face sa ma simt incredibil.Dorita intr-un fel. Nu stiu alt om care sa ma fi facut sa ma simt atat de placut in cel mai mizerabil mediu posibil. Bã, si-ii doresc sa se simta de vreo 10 ori mai rau decat m-am simtit eu dupa ultima discutie. Si as vrea sa nu vada niciodata ca v-am spus asta voua.
Pentru ca vreau sa-mi sariti cu vorbe bune.Pentru ca atunci, pe skype cand m-ai intrebat, mi-a fost frica sau rusine sa-ti spun. Pentru ca mi-as dori sa-ti povestesc, dar nu stiu de ce nu pot. As vrea sa-ti spun caci am obosit sa tin in mine. Asa cum a fost seara aia in scena, inainte sa plece Iulia in Franta, cand eram tristuta si tu ai tras cu ochiul cui ii scriu mesaje si apoi m-ai tras de maneca si de limba sa-ti spun. Si m-ai fi lasat sa plec. Pentru ca eu credeam daca ti-as spune m-ai judeca si m-ai certa.Si da, iar sunt prostuta, pentru ca tu-mi vrei binele. Si daca vreau poti vorbi cu baietatii din 17 sa aranjeze pe oricine se ia de mine.
Si as vrea sa-ti povestesc cum a vrut sa ma pupe unu azi, si fix azi nu m-am spalat pe dinti, ca-n idiotenia mea m-am gandit ca apa de gura e de ajuns si ca oricum n-o sa ma pupe nimeni.Tocmai azi.
Stiu ca as incerca
Si sunt lucruri care nu-mi plac la ele. Dar tocmai din aceste motive le iubesc mai mult.Nu-mi place cand Andreea se sperie prea repede cand nu raspund la telefon. Acum este pe apelare rapida:prima persoana de contact.Si n-as vrea sa stiu ce fel ar reactiona daca chiar as pati ceva si ar fi ea anuntata.
Si Dana se enerveaza atat de repede. Dar, doamne cat de draguta este cand e nervoasa si se agita si se stramba ea asa frumos si apoi gesticuleaza.
Si nimeni nu stie, dar fetele astea ma fac sa-mi para rau uneori ca nu stau in Bucuresti, intr-un apartament cu mobila plina de plojnite, pe o strada laturalnica si cu vecini infioratori. Abia astept sa le vad in aeroport cum ma intampina cu o sticla de apa si eu aduc lamaia(suntem la dieta, si n-am voie sa car lichide in bagajul de mana).Si apoi sa mergem in apartamentul lor din Obor, ala mai smecher, fara plojnite si pe bulevard.Bã si sa radem , mã. Sa radem. Si apoi sa le spun cum ma doare sufletu. Si ele sa m-asculte, sa ma-mbratiseze si sa-mi spuna ca sunt o prostuta.
Si ma cunosti. Si esti amuzanta cand ma intrebi ceva si apoi spui :”Nu raspunde, stiu deja!Si-mi amintesc cand eram la Valy in masina si m-ai intrebat:”Tu mai tii la el?” si eu- pauza- iar tu-mi raspunzi:“nu-mi zi, stiu”.
Si n-am nimic sa le reprosez. Nimic.As face-o acum, aici. Poate as vrea sa-i trag 2 palme imaginare Andreei ca n-a reusit sa-i faca tema lu frate-miu. Si promite-mi ca te apuci de scris. Esti buna. Si daca de buna voie nu vrei, ii cer mamei tale laptopul sa-ti iau toate doc word si sa le arat lumii.
Si daca vreodata veti avea nevoie de mine, nu ezitati sa ma cautati. Sunt sanse mult prea mari sa nu pot sa va ajut, dar as incerca, Si-apoi as fi acolo sa cumpar servetele si sa storc tricouri cu prea multe lacrimi udate.
Timp
Si ma sperie gandul ca peste ceva timp(nedelimitat) nici amintitrile nici videocallul sau alte mijloace nu vor fi de ajuns. Ma sperie gandul ca eu nu pot fi acolo, pentru oricare din voi, cand aveti nevoie de un umar. Sper doar sa fiti una pentru alta.Trebuie sa fiti una pentru alta.
Si-am plans cand am scris asta, Am plans pentru ca mi-am amintit. Atat de multe. Prea multe. Imi amintesc cum in vara lu’ 2010, prin luna iulie, era 10 iulie, ora undeva dupa 22, aveam cu Dana prima mea discutie “la sentiment”. Ii scrisesem in word cam o pagina incercand sa-i explic ca eu nu merg la Buc ci ca plec. Si in tot doc acela(daca-l gasesc vi-l arat) ma repetam spunandu-i:”eu stiu ce parere ai de plecatu’ in afara, dar ma duc sa invat nu sa cheltui banii lu’ mama. Si vom vorbi si vom pastra legatura si imi e dor de DA-ISI si economie si tot ce-am facut”. Si cine s-ar fi gandit ca un an mai tarziu mergem la “Dana acasa”(aia de la et 8), facem clatite cu finetti si banane?Si mancam cartofi prajiti? Si cine-ar fi zis ca Dana e cea care m-a sunat sa-mi spuna ca indiferent ce simt nu sunt singura. Ca ea stie si intelege si ca pot sa ma duc la ea sa vorbim, sa stam , sau pur si simplu sa ne uitam una la alta. Si cine ar fi crezut ca Dana, desi isi planificase intalnirea aceea cu Valy de vreo cateva zile, ar fi venit cu o rola de servetele de masa, sa stea cu mine.
Si ma doare cand ma gandesc ca in urma cu un an as fi crezut ca altii vor fi acolo. Da, as fi crezut ca oameni pe care-i stiu de multi ani ma vor tine-n brate, nu o mica domnisoara care ma cunoaste de 10 luni(in conditiile in care mai mult de 4 luni a stiut despre mine ca sunt prietena Danei si ca invat in UK). Nu-i asa ca sunt indreptatita sa cred ca asta mica n-avea nicio datorie sa-mi dea jos pantalonii si sa ma bage-n pat?.
Se spune ca niciodata nu e bine sa asculti sfaturi de la cineva care nu a trecut prin ce treci tu.Si cred ca asta m-a impiedicat mereu sa vorbesc despre ce simt, ptr cine simt, de ce simt.Si-mi era frica sa nu rada unii altii de sentimentele mele, de trairile mele.Si-mi era rusine de ceea ce simteam. Si a fost nevoie de timp sa ma obisnuiesc cu oameni carora le pasa de ceea ce fac eu , cand fac, cu cine fac.
N-as putea vorbi cu altcineva ce-am vorbit cu tine. Cu tine si Andreea. Si poate sunt lucruri pe care nu ti le-as spune, dar e pentru ca nu trebuie sa le stii. Si sincer sper ca mama ta ma place. Nu am uitat ca are ea un al 6-lea simt cand vine vorba de oameni si stie daca cineva te va dezamagi sau nu. Iti spun acum, cu toata onestitatea :NU VREAU SA TE DEZAMAGESC, dar o voi face, din nefericire. Asa e legea naturii: oamenii la care tinem ne dezamagesc.Cel mai mult.Sau poate suferim noi mai mult ptr ca ne pasa.
Si acum fug sa ma epilez ca am “intalneala” maine.Va pup si va iubesc!
scris pe 20 octombrie
