Sex with an ex!!!

Iti suna telefonul

…..

Nu ai fi crezut ca poti sa ai fluturi in stomac si furnici in varful degetelor  doar daca  simti un barait in buzunar. Nu credeai sa mai experimentezi balbaitul prea curand. Esti mult prea sigura pe tine azi. Asa pari. Adanc, in sufletul tau, de fiecare data cand telefonul tau marca necunoscuta  suna iti doresti sa fie el, dar mereu stii ca nu va fi.Esti realista. Stii ca speranta ne intareste credinta ca unele vise secrete vor deveni realitate. Mai stii si ca  speranta este, de multe ori, inselatoare. De prea multe ori.Ai tot sperat , insa ieri a murit si ultima parte din tine care inca mai credea ca  te va suna. E mult prea barbat sa fie cel care, dupa atatia ani, recunoaste ca are nevoie de tine.

 L-ai suna tu daca ai sti ca fluturi ar zbura prin stomacul lui, dar stii ca tot ce mai are pentru tine sunt cateva cuvinte pe care nici azi  nu ar avea curaj sa ti le spuna. Te-ai intrebat de multe ori ce mai face, daca ii este bine si apoi ti-ai amintit ca  trebuie sa-i fie bine.Merita sa-i fie bine. Tu esti cea care l-a lasat. Tu l-ai ranit si asta te opreste sa-l suni..

Cat iti doresti sa fie vocea lui…Oare ti-ai mai dorit vreodata ceva atat de mult? Ti-ai mai dorit ceva pentru care erai dispusa sa castigi cu orice pret, indiferent de mijloacele folosite? Doar ca de data aceasta e diferit…. nu  el te suna, iar tu nu vei avea niciodata curajul sa-i spui ca din prea multa dragoste l-ai parasit. Din prea multa dragoste pentru tine. Nu este egoism pur. Este doar atentia pe care ai acordat-o sufletului tau. N-ai vrut sa-l ai ciopartit si suferind. Erai prea tanara pentru a trece prin viata fara o bucata din tine. Asa ca ai decis sa-i ceri inapoi aceea bucata, apoi  sa tu si el sa va indreptati in directii diferite. Prea tarziu ai aflat ca aceea era varsta perfecta pentru suflete mutilate . Atunci aveai puterea necesara sa strangi din dinti si sa mergi mai departe. Acum esti prea slaba sa te-ndragostesti. E prea tarziu. Unde este tineretea ta?  Prea multe intrebari fara raspuns. E timpul sa-ti infrangi  teama si sa-l…. Realizezi ca telefonul inca mai suna.

E prima oara cand simti acel bazait al telefonului  fara sa te cutremuri la gandul ca ar putea fi el. Oricum stii ca daca ar fi vrut sa te sune o facea atunci, sau oricand in  toti acesti ani . Dar nu a facut-o.

La capatul celalalt al firului se aude o voce subtire a unei femei, probabil abia trecuta de 20 de ani. Poti simti disperarea in vocea ei. Totodata simteai dispretul si reprosul pentru ca ai distrus singurul lucru pe care-l iubea mai mult decat pe ea. Acel om pe care trebuia sa-l iubesti si tu la un moment dat Acel om al carui suflet l-ai distrus cand ai plecat. Este furioasa pe el. Si pe tine. I-ai furat sansa la fericire. I-ai ucis dorinta de a continua. Dar ti-ai reinviat hotararea de a afla raspunsul acelor intrebari care-ti bantuie gandurile in fiecare noapte…

Nu credeai ca-ti vei dori sa-i sari in brate , sa-l strangi , sa-i surprinzi sclipirea din ochi atunci cand te priveste pe ascuns, sa-l vrei cu toata fiinta ta, sa …  Credeai ca orice ramasita din voi s-a dus odata cu anii.Ti se parea ca nu mai aveti nimic in comun. Nici macar amintiri, poate doar o fotografie ingalbenita pe care el o tine ascunsa in portofel. Te-ai  inselat. Credeai ca fugind de trecut poti fugi si de viitor. Cat ai putut sa te inseli.Ai realizat asta cand te-ai  trezit in bratele lui pe o canapea galben pai intre cearceafuri albe si parfumate. Exact asa cum iti plac tie. Cearceafuri botite din bumbac.. Te-a sarutat pe spate, acolo, pe partea stanga, unde stia el ca obisnuia sa-ti placa . Ai simtit aceiasi fiori ca in dimineata in care ai decis sa pleci. Aveai ocazia sa-ti indrepti tot trecutul. I-ai cerut o cana de cafea. Tu nici nu mai bei cafea. Voiai doar sa-ti gadile narile si apoi sa te stranga in brate sa-i poti simti iar mirosul.

Era la fel ca-n trecut, doar ca a fost un vis. Alarma care suna, te trezea la realitate, nicidecum nu te trimitea la scoala. Doar mirosul de cafea era adevarat. In bucatarie el, un alt el, iti pregatea cafeaua. Nu stiai ce se va intampla, dar stiai ca trebuie sa-l suni. Solutia tuturor problemelor tale se dovedea a fi sexul cu un ex. Te scapa de depresie, te elibereaza de trecut , te impinge spre un viitor mai linistit si nu-ti da batai de cap. They call it “no strings attached”. And it’s what you really need!!!

You can fix a broken heart with glue….

Iti amintesti cand spuneam ca obisnuiesc sa cad din pat? Iti amintesti cand te loveam , te trezeai, ma pupai si adormeai?Iti amintesti cand ti-am tras un pumn in timp ce dormeam? Tu te-ai ridicat si m-ai certat, iar eu nu stiam ce s-a intamplat. Iti amintesti cand eram langa el si te strigam pe tine? Serios, iti amintesti ce-ti spuneam in fiecare seara cand ma puneam sa dorm? Pentru ca eu nu am reusit sa uit raspunsurile pe care le primeam dimineata devreme. Uneori le mai astept. Astept sa-mi clarifici zecile de indoieli pe care inca le mai am,sa-mi raspunzi la zecile de intrebari pe care nu am avut curaj sa le pun. Iti amintesti ce mi-ai spus in ultima dimineata? 

Nu a trecut mult de atunci, dar ai mai simtit ce-ai simtit in aceea dimineata tarzie, cand iti tremurau mainile de emotie si nu voiai sa-mi dai drumul?Acei fiori de teama si anxietatea care te cuprinsese…aceea senzatie de spatiu gol, acel sentiment ca mergi pe sticla sparta si nu te doare?

E despre  aceea dimineata de sfarsit de noiembrie in care aproape mi-ai oferit singurul lucru la care nu voiai sa renunti. Aproape nu e de ajuns. Aproape nu este o optiune.Nu pentru mine. 

Mai stii cat de mult ma plictisea linistea? Evitam momentele stanjenitoare in care amandoi taceam si priveam sec inspre tavan. Incepeam sa-mi iau oja de pe unghii, iar tu ...tu ma intrebai daca vreau portocale. Niciodata nu am inteles ce cautau portocale intre noi doi si unghiile mele. Te enerva starea mea de plictis total. Nu ma poti descrie ca fiind amuzanta , dar nici anosta . Poate doar atunci cand incepeam sa-mi indepartez oja. Stiai ca nimic nu ajuta atunci cand starturile de oja sareau de pe unghiile mele. Nici portocalele nu ajutau, dar ma gandeam la altceva si apoi...apoi ma gadilai...Nici macar gadilatul nu ajuta. Nu ma gadil. M-am prefacut. Stiam ca e o placere sadica in a gadila pe cineva, si te-am lasat s-o gusti. Nu am jucat teatru. Am fost sincera. Tu chiar ma faceai sa rad.Nici tie nu-ti placea linistea. Nu atunci cand erai singur. Ma sunai dupa-amiaza si ma rugai sa ma agit ca doua jumatati de portocala bagate la blender.Simt ca inca-ti mai lipsesc serile in care ne certam, apoi tu, incet incet cedai si ma faceai sa cred ca am dreptate, insa fara sa ma aprobi. Apoi, dupa ce ne linisteam ma intrebai cat dureaza PMS-ul , radeam si apoi te certam. Eram o feminista convinsa si "luptam" pentru dreptul femeilor de a se plange. Iti placea sa ma contrazici. Simteai cum sangele-mi clocotea-n vene.Abia atunci ma luai de mana si-mi spuneai ca am dreptul sa fiu nemultumita, sa fiu suparata, doar daca ma alint imediat dupa ce ne certam. Si ne certam.Iti placea. Si mie. Ne complaceam in certuri imaginare si ne era bine.

Dar cand nu ne-a fost noua bine?Poate in prima dimineata din decembrie cand trezit langa o alta. m-ai sunat si m-ai intrebat daca ninge.”Cum sa ninga? a zis ea.” Am inchis cand am auzit-o pe o alta acolo unde ieri fusesem eu. Era normal.Locul acela era al ei acum.Dar nu intelegeam... Ce mai voiai de la sufletul meu? Ce? Atunci mi-am dat seama ca patul meu e prea mare doar pentru mine, dar indiferent cat de mare va fi tu nu vei avea loc.

Dragule, intotdeauna vor fi altele care te vor iubi. Chiar te vor iubi! Nu vei fi nevoit  sa le cersesti iubirea. Vor plange atunci cand vei pleca din viata lor. Nu-ti vor purta camasile si nici nu te vor trimite sa faci baie de fiecare data cand te dai  cu prea mult parfum. Nu te vor pune  sa le citesti cartile preferate si nici sa le faci patul dimineata inainte sa pleci.Nu trebuie sa le cumperi reviste  si nici nu-ti vor inchide meciul de fotbal pentru ca trebuie sa-si citeasca mail-ul la ora fixa. Oricare ar fi ea nu vei fi nevoit sa o mangai pe burta in fiecare seara sa adoarma, nu te va certa de fiecare data cand ii faci un compliment si nu se va supara daca uiti s-o suni.Ele te vor accepta asa cum esti. 

M-ai ranit, dar mi-a trecut . Mi-a trecut cam atunci cand  prima zapada s-a topit. Din noi doi ti-a mai ramas parfumul meu pe perna ta. Pe cea albastra. Si mirosul pielii mele adanc impregnat in memorie. Atat. Si mie? Mie mi-a ramas o fraza. Imi e de ajuns.. Si o pastrez doar pentru mine.

Back

Cel mai greu este sa te apuci sa faci ceva dupa ce ai luat o bine meritata pauza. Vreau sa cred ca m-am documentat avand in vedere ca in ultimele luni chiar am citit cateva carti foarte interesante din diferite domenii si in momentul de fata as putea sa am o parere justa chiar si in ceea ce priveste politica Romaniei la sfarsitul anilor '90.

De vreo saptamana tot spun ca "azi" scriu. Nu eram sigura ce inseamna "azi" sau care "azi", dar stiam ca o voi face curand.Adevarul e ca am atat de multe idei, dar nu mai stiu cum sa scriu, cum sa-mi exprim nemultumirile.M-am gandit ca ar fi bine sa incep prin a citi. Reviste. (carti oricum citesc si fara motiv).Nu m-au ajutat .De fapt chiar  m-am enervat. Rafoind revistele adunate de mine in decursul anilor 2007-2010 am descoperit zeci de greseli gramaticale. Greseli care nu au scuza.Ma intreb cum poate un redactor-sef cu facultate, master si experienta sa nu vorbeasca/ scrie corect in limba romana? Este normal?Nu as fi asa deranjata daca ar gresi in viata de zi cu zi, daca ar scrie un eseu pe care-l arata prietenilor sau e o lucrare pentru un public restrans , dar cand zeci de mii de oameni iti citesc si rasfoiesc revista ar trebui sa ai putin bun simt sa citesti DOOM-ul macar o data la doua luni. Sunt constienta ca un redactor-sef are cu totul si cu totul alte obligatii: petreceri, deschideri, evenimente, fashion week-uri  etc (asta era o ironie) , dar (pe langa aceste evenimente de promovare) trebuie sa fie atent(a) si la continutul,formatul, structura si calitatea editorialelor. Daca tu, in calitate de redactor-sef, nu esti in stare sa te ocupi de corectarea si finisarea articlolelor pe care redactorii/ colaboratorii etc tai le scriu, macar angajeaza un asistent. Sunt multi tineri cu potential care cunosc limba romana, citesc indeajuns de mult incat sa aiba un vocabular bogat si nu se-ncurca in cuvinte mari.

Noi ne facem probleme de generatia noua. Dar pentru generatiile de inaintea noastra de ce nu-si face nimeni probleme? Cine ne-a dat si noua un exemplu de urmat? Cine? Nu e de judecat cand vezi ca fete de 12-13 ani arata si se comporta cu cel putin 5-7 ani mai “matur”. Societatea in care traim vinde mizerii, chirurgie plastica,sex,  promoveaza non-valorile, si arunca la gunoi oamenii cu viziune, cu perspective asupra viitorului.  Avand in vedere ca sunt persoane publice care nu stiu sa scrie sau sa vorbeasca fluent si corect din punct de vedere gramatical limba romana , nu avem dreptul sa comentam faptul  ca jumatate din tinerii care au sustinut examenul de bacalaureat au picat.(Cand spun persoane publice nu ma refer la Daniela Crudu &co. De exemplu am citit cartea Oanei Pellea-Jurnal. Interesanta, insa am gasit cateva greseli(cele mai multe de ortografie, insa si vreo 2 de gramatica). Si totusi aceasta nu este o justificare pentru cei care au picat. Spun ca nu este nimeni in masura sa-i judece.

Toti romanii de calitate au emigrat si noi nu facem decat sa-i aratam cu degetul pentru ca au plecat undeva unde munca depusa de ei este apreciata la adevarata valoare. Judecam oamenii , ne facem prime impresii si apoi ii izgonim. Dupa moarte cerem drepturile pentru munca lor si aclamam ca avem romani ce ne-au facut mandri.Sunt atat de multi . Si toti se stabilesc in Vest. E o lume mai buna, o lume care le intelege geniul si le accepta si defectele. Pana la urma ce conteaza ca noi i-am expulzat, ca alte tari i-au adoptat, le-au oferit resursele necesare daca ei au sange de roman? Ce-i al nostru e al nostru. Ne asuman meritele pentru munca lor.

Avem pretentii! Si totusi, ne permitem noi sa fim pretentiosi?De ce suntem dezamagiti de generatia 2011 si de notele de la bac?Mi se pare normal sa nu treaca examenul anumite persoane. Cum sa iei 5 si sa nu stii sa desparti in silabe, sau sa faci un mini-  eseu pe o anumita tema? In ziua de azi toata lumea se duce la facultate. Diploma de facultate  e un accesoriu pe care toti si-l permit. Care mai este farmecul in a-ti pierde timpul tocindu-ti manecile noi camasi ,invatand intr-o biblioteca plina de carti ingalbenite si cu miros specific, daca oricine isi permite luxul de a termina o facultate?De parca  diploma de facultate vine la pachet cu o cultura generala din mai multe domenii si cu studii intense intr-un anumit domeniu. Diploma de facultate iti ofera statutul de “om cu studii superioare”.Atat. Prea multi au diploma de facultate si nu au citit cel putin 10 carti de-a lungul vietii. Cati dintre cei care au terminat Psihologia stiu care este contributia lui Freud?  Cati dintre cei care au treminat Finance  stiu sa se descurce cu un radical.Cati dintre cei care au terminat Managementul stiu care este rata de inflatie in Romania?.Cati dintre cei care au terminat Relatii internationale/Stiinte politice/Studii politice etc stiu ce contributie a adus J.F Kennedy Americii? Cati din cei ce termina Sociologia stiu care este definitia din dictionar a “sociologiei”? Si intrebarile pot continua. Sunt convinsa ca numarul este infim. Iar multi ar sustine ca nu este necesar sa stii toate acestea. Posibil.Intr-un final, la ce-mi trebuie mie sa stiu ca J.F. Kennedy este primul presedinte care a castigat un premiu Pulitzer? Multi nu stiu ce este acela un premiu Pulitzer.

Intrebare retorica:

 Ce satisfactie mai are un proaspat absolvent al unei facultati respectabile, cu putina experienta in domeniu, cu stagii de practica in strainatate , plin de dorinta si cu o viziune noua asupra problemei atunci cand i se spune ca este "supracalificat" pentru un anumit job?  La ce il ajuta toate aceste valori intelectuale , cand societatea promoveaza  valorile materiale?

Vienna

"pentru o personalitate verticala,
bine reliefata,
intr-o lume orizontala si
aparent plata,
         Vienna:)"

La prima vedere ar parea ca nu ma porivesc lumii din care fac parte. Da' nu prea cred in reincarnare sau in viata dupa moarte ori in altele,asa incat sa pot spune ca ma voi potrivi intr-o alta lume,intr-un alt timp,intr-un alt spatiu cu alti oameni.Si ce daca nu ma potrivesc aici?Am sa umblu pana am sa-mi gasesc locul.Si-l voi gasi.Si ma voi potrivi.Voi cauta o lume verticala!! Ma-ntelegi? I have the rest of my life.

Vienna.

Doar al meu

Imi place pielea lui infierbantata.Si-a prajit soriciul la soare si acum sufera. Ca un caine plouat.Si dupa ce pun paie pe foc il dau cu crema ptr protectie.Am grija de el. Si el de mine.Imi place ca  e dispus sa faca schimb de mancare cu mine, sau si mai grav, sa renunte la a lui ptr mine(chiar daca este infometat). Ador sa ma lase sa-l dau cu crema si sa-l fac sa miroase ca mine. Si mai presus de toate ma ia in brate si ma cara-n spate(pe motiv ca face muschi) . Nu-i asta imaginea perfecta a unui baiat ideal? Ba, cum sa nu. Si-ii al meu! Doar al meu.


*pamflet

Pusa cu botu' pe labe

Dupa 6 zile in care,pur si simplu, am cautat o solutie la problemele mele, am descoperit ca nu ma prea pricep sa gasesc solutii, insa stiu cum s-o dau in bara. Mai ales cand e vorba de viitorul meu. Acum ca , datorita lenei mele, mi-am distrus parte din ceea ce consideram a fi viitorul meu, am nevoie de putina liniste. Cam o saptamana, doua, trei. Pana imi ling ranile. Nu pot lasa pe altcineva sa-mi linga ranile.Nu pentru ca as fi orgolioasa ci pentru ca nu exista cineva care s-o poata face la fel de bine ca mine.

Imi amintesc de o comparatie intre dragoste si fotbal,sau cel putin asa cred ca era. Eii, bine eu sunt pregatita sa-mi compar viata cu un joc de fotbal. Cat timp mingea a fost in terenul meu, am driblat si m-am jucat singura cu ea. Mare greseala. Cica trebuie sa pasezi. Eu doar mi-am incercat norocul tintind spre poarta. Prea departe, prea neatenta sau cine stie: poate asa trebuia sa fie! Am pierdut mingea, am pierdut si sansa. Acum stau pe margine si ma lamentez. I am not good enough! Sper sa pot macar sa-mi ling ranile in liniste .

Timpul le vindeca pe toate. Sper sa fie asa!

Cat ma enerveaza...

....cand imi e sila! Adica as putea sa scriu incontinuu despre lucruri care ma fascineaza,care-mi plac,care ma intriga si asa mai departe. E asa amuzant cand mai rasfoiesc si citesc ce am scris anu trecut. Ma bine dispune oarecum naivitatea cu care scriam eu despre lucruri pe care nu le-am testat. Despre amante si relatii dintre tinere domnisoare si domni cu varste de 2-3 ori mai mari. Ma jucam cu presupuneri si cu imaginatia. Si ma intreb:unde a disparut imaginatia mea? Nu stiu sigur daca am avut intr-adevar ceva numit imaginatie, insa clar o picatura de fantezie era.Unde a disparut omul care obisnuiam sa fiu? Vreau sa spun, ca nu mai sunt cum eram si asta se vede. Nu ca m-ar respinge cineva, dar nici nu ma accepta acel cineva pe care-l vreau eu. Oameni pe care-i stiu de-o viata isi pun mana-n cap cand le spun lucruri pe care le fac acum. Sa fie vina mea?
 Si ma mai enerveaza inca ceva la mine. Sunt al naibii de delasatoare.Nu lenesa. Nu sunt chiar foarte lenesa, doar ca nu-mi place sa lucrez/invat asa normal ca tot omu'. Pe mine daca nu ma inteapa un cutit in coasta stanga si nu ma apasa termenele limita nici gand sa ma apuc. Sunt lenesa? Nu cred! Doar putin indolenta. Putin, spun!