Mama, nu mint!

Zilele acestea ma gandeam cat de dor imi este sa scriu, dar nu am motiv, pardon, nu am despre cine sau ce sa scriu. De cand m-am mutat din Romania (nu definitiv) am din ce in ce mai putine lucruri despre care sa scriu, Despre viata mea amoroasa nu am prea multe lucruri de zis, pardon, lucruri care pot fi facute publice. Despre viata de student nici atat (am o reputatie de pastrat ), despre viata mea in general nu sunt prea multe de zis. Da' azi, 1 aprilie am gasit un motiv destul de bun ca dupa mai bine de o luna sa revin in fata laptopului, sa butonez alandala niste povesti si sa-mi vars amarul!.
Mi-a fost furat portofelul. Partea amuzanta este ca am si simtit cand mi-a fost bagata mana in geanta, am tras geanta si m-am uitat sa vad daca-mi lipseste aparatul foto (care de altfel nu lipsea). Partea trista este ca am ramas fara jumatate de viata, fara jumatate din amintiri...am pierdut carduri,acte, cartele,lentilele si o bratara care conta destul pentru mine.(destul cat sa oftez ca o|un cretin(a) mi-a furat portofelul si s-a ales cu fix nimc, adica pardon cu contravaloarea a 50 lei si un card pe care nu l-a folosit). Partea buna e ca in ciuda acestui neplacut eveniment,care m-a facut sa-mi amintesc cu 'drag' de acasa, de Romania,mama nu e  nervoasa. Pardon, nu este azi,1 aprilie nervoasa, ptr ca ea crede ca e o pacaleala. Maaaammmaaaa nu mint!!!!!!!!!! Adi(stiu si trebuie sa-mi citesti blogul ) spune-i mamei ca nu mint...Serios ca trebuie sa ma crezi. Ce vina am eu ca de 1 aprilie s-a gasit careva sa-mi fure portofelul. Ce vina am eu ?