Frederic Beigdeber este unul dintre cei mai misogini autori ai literaturii contemporane...nu neg...intr-o oarecare masura imi place..e nostim..sau nu...Cred ca e de plans sa-ti dai seama ca razi de prostie.
Mai multe despre el aici .
De ce scriu despre el?Mi-a atras atentia un articol aparut in Cotidianul.Il gasiti aici
Am extras cateva pasaje:
Jurnalist:Personajul tau aflat in cautarea frumusetii ajunge sa se indragosteasca de propria fiica. E un mesaj moralizator sau doar o gaselnita telenovelistica?
Frederic:El ajunge sa descopere dragostea. Crede ca e vorba de dragoste sexuala sau chiar de dragoste romantica, de tip cavaleresc, cind, in realitate, este vorba de dragostea paterna. Eu stiu cel mai bine ca dragostea tine doar trei ani, cu exceptia celei de tata, care creste in fiecare zi. Singura femeie pe care nu am sa o parasesc niciodata e propria fiica, in fata careia sint total neajutorat. Si am pornit aici de la o poveste adevarata. Casanova, la Venetia, a avut in tinerete o relatie cu o fata foarte frumoasa. Pleaca in exil si, cind se intoarce peste 16 ani, are o noua relatie cu o fata minunata. Ea ii spune: "Vreau sa sa te prezint mamei mele" si mama era iubita lui din tinerete, iar fata cu care se culcase era chiar fiica lui. Asa ca telenovele din astea se pot petrece cu adevarat.
Jurnalist:Dragostea ࠬa Beigbeder dureaza tot trei ani sau s-a schimbat ceva intre timp?
Frederic:S-ar putea ca trei ani sa fie deja prea mult. Tot Casanova zicea: "Noutatea este tiranul sufletului meu". Asa patesc si eu. O data ce cunosc o femeie care imi place, apare alta de care ma indragostesc si tot asa. Traim intr-o societate de consum. Oamenii sint disperati sa achizitioneze produse noi. Am ajuns ca si relatiile interumane sa fie de fapt unele de consum. Consumam oamenii in loc sa ii iubim. Ca pe produse. De asta in cartea mea vorbesc si de dictatura tineretii. In moda au inceput sa fie cautate fete de 13-14 ani, devine o industrie din ce in ce mai pedofila, iar femeile de peste 20 de ani nu mai au nici o sansa. E un mare noroc sa fii barbat. Eu, daca vreau, pot sa-mi permit sa fiu urit si, la nevoie, chiar sa si imbatrinesc, femeile tot ma vor placea, pe cind, ca femeie, societatea consumatorista te arunca dupa ce te-a devorat, ca pe un produs expirat.
Jurnalist:Sa inteleg ca, in ciuda misoginismului tau deja celebru, iti este de fapt mila de femei?
Frederic:Da, voi chiar nu intelegeti ca eu, in adincul meu, va iubesc foarte tare si sint un romantic incurabil. Dar ma simt pierdut. Pentru mine sinteti niste fapturi extraterestre. Niciodata nu stiu cum sa ma port cu voi ca sa fie bine. Daca sint prea masculin, ma considerati grobian, daca sint sensibil, ma credeti homosexual sau baiatu? mamei, daca sint elegant si va deschid usa, risc sa primesc o poseta in cap, daca nu o fac, sint mitocan. Eu nu mai inteleg nimic. Ar fi mult mai simplu sa devin gay. Macar asa, as sti cum stau. Peste vreo 10-20 de ani cred ca lumea va fi impartita in homosexuali si lesbiene, pentru ca e mult mai usor sa-l intelegi pe cel de un sex cu tine. Si atunci eu voi fi singurul nefericit de pe pamint pentru ca n-as putea in veci iubi un barbat. Sint blestemat sa fiu supusul pielii moi, ca de satin, a femeii, si al sinilor ei atotputernici. Dar sa mor eu daca inteleg ce vreti voi de fapt de la un barbat.
Jurnalist:Asta nu te-a impiedicat, spui tu, sa ai 300 de femei. Cum le-ai numarat?
Frederic:Am facut un calcul matematic. Mi-am inceput viata sexuala la 16 ani, acum am 42, m-am gindit cam cite femei am avut pe zi? Dar, de cind stii tu, numarul a crescut. Si, oricum, nici nu e atit de mult. In tinerete nu aveam mare succes. Cind lucram in televiziune insa, femeile cadeau in fata mea precum mustele. Cel mai puternic afrodiziac e amestecul de bani si faima. Acum, de cind sint scriitor, am mai putin succes. Nu mai apar asa des la televizor si sint privit cu oarecare suspiciune. Si, oricum, nu as iubi o femeie care sa fie atrasa doar de faima si de banii mei. De aia sint mereu trist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu