Cearta

"X:Ba de ce i-ai zis lu gagica mea ca m-am dat la aia?
Y:Scuze frate
X:Ok"

Timp...

Ce este si timpul?

Bucati de nisip pierdute-n vant?Faramane de speranta ?Jumatati de masura ?Sau poate prietenii uitate ?DA !!..In asta se masoara timpul..in oamenii pe care ii cunosti..in cei pe care ii dai la o parte facandu-le loc celor noi!In zamberte arse de soare,in suflete de copil cu parul blond,in priviri neincrezaoare,in cantec de vara ,in sperante moarte....in toate acestea gasesti amintiri pierdute in cutii vechi.

Timpul nu se masoara in minute...se masoara in clipe irosite,in amintiri aruncate,in priviri pierdute...

Si totusi ce este timpul?Oare noi oamenii suntem timpul?Oare?

Ahhh!!Cata placere sa stang putina zapada in maini!Si sa privesc cum se topeste..decembrie cu parfum de cadouri..decembrie fericit.

Cum sa nu razi cand afara ninge?Razi negru cand vezi culoarea alba a zapezii..razi verde cand vezi zambetul de pe buzele ei rosii..razi colorat ptr ca iti place sa razi...e doar iarna si ai nevoie de culoare in viata ta.

Culoarea zambetelor lor cand vin si te salveaza de pe Marte..culoarea privirii neiertatoare pentru ca ai intarziat si totusi esti primit la bordul navei lor si esti condusa intr-un univers paralel...

Iubesc iarna..iubesc zapada..iubesc zambetul portocaliu invaluit de umbra tristetii chipului meu..iubesc ca iubesc zambetul meu colorat!!!

o parte:X

NU....

Raspunsul este DA….am trecut peste..chiar am trecut peste!!

Voi incepe anul cu dreptul...LIBERA!!!!
Suntem prieteni!!!!

Lame de ras si suc de lamaie…

E cam lame situatia aceasta…imi doresc copilaria inapoi ! Stau pe terasa si beau un suc de lamaie fara indulcitoti in timp ce ma gandesc care e ultima carte citita...imi amintesc,e usor sa-mi amintesc, dar ultima piesa de teatru vazuta?da.. acum ceva timp, cateva secunde in urma.... si filmul?da.. cel mai bun film vazut din viata mea...aseara...eram in balcon si priveam...extraordinar..parca erau Brad Pitt si Angelina Jolie..cuplul perfect..doar ca se certau...se bateau...e interesant sa vezi cat decade .lumea.Imi amintesc de Ion a lui Rebreanu...ipocrit dar macar viata lui nu era jucata pe o imensa sceneta de teatru sau in lumina reflectoarelor...viata si-a scris-o pe cateva file albe.

De ce avem nevoie de carti si teatru si filme cand in jurul nostru oamenii isi scriu viata pe hartie alba si o regizeaza in lumina refelctoarelor.De ce?

Vreau la teatru...adevaratul teatru..cel in care vezi niste oameni imbracati haios incadrati sistematic intr-un decor de vis si care la sfarsit vin in fata ta se apleaca si isi primesc rasplata:APLAUZELE!Iubesc teatrul..abia astept,intr-o zi sa ma duc iar...intr-o zi...

Atunci cand nimic se transforma in colosal...

Visele chiar devin realitate..credeti-ma cand va spun...ai nevoie de o doza imensa de rabadre si mult entuziasm.Foarte mult entuziasm.Al naibii de mult entuziasm.Si atunci cand crezi ca speri in zadar…abia atunci ti se vor implini visele.Dar nicio clipa sa nu regreti decizia luata sau sa crezi ca-s o amagire si ca viata ta nu-I colorata.

Sunt atat de fericita... mi s-au implinit visele…nu mai am nici unul…mi s-au indeplinit toate!S-au terminat oare?..Acum trebuie sa-mi gasesc altele in care sa investesc timp si sentimente ..se vor implini....stiu..cred …sper …daca nu cred eu in mine atunci cine sa creada?Daca nu cred eu ca sunt puternica atunci de ce sa credea strainul ce ma priveste enervant de insistent cu coada ochiului.De ce sa creada aceasta doamna grabita ce se uita insistent la fusta mea prea scurta pentru epoca de piatra in care s-a inchis de cand a parasite-o vecinul de la 2.

Cand inchizi ochii si gemi de placere ca esti patrunsa de simtiri nebanuite ce poarta pe valuri de apa inghetata de sufletele oamneilor ce-ti sunt astazi straini si ieri iti incalzeau sufletul plapand,abia atunci iti dai seama cat de fericita sunt cu adevarat ...atat de fericita ca incep sa urlu si sa-mi tip fericirea ,dar nimeni nu ma aude….sufletul meu urla… cu disperare …nu ai cum sa intelegi ….inima mea cauta cu disperare un sprijin ,sufletul cauta sustinere, si imi doresc ca timpul sa se opreasca in loc...ceasul se opreste..Mi s-a indeplinit dorinta?Nu…sa nu crezi asta..doar e terminata bateria,nu terminata asa cum sunt eu,eu sunt doar sleita de puteri, pot insa continua sa-mi caut noi vise nebanuite,noi dorinte ascunse.Imi mai doresc atat de multe lucruri dar nu le pot insira pe o pagina alba,initial goala,le pastrez in suflet,le port cu mine si mi le indeplinesc atunci cand oportunitatea se iveste la coltul strazii.

Iar atunci cand sunt fericita,cu adevarat fericita ma bucur…singura..nu am cu cine sa impart fericirea..Prietenii?cine sunt prietenii?cei ce au uitat sa-mi zambeasca?cei care isi amintesc de mine atunci cand sufera?ei?ei sunt prieteni?Ei nu au avut timp sa imparta fericirea cu mine.dar ce-mi pasa?e mai multa ptr mine…si atunci cand e prea multa…atat de multa incat simt ca explodez?Atunci cand simt ca pot inunda pamantul cu fericire?atunci o impart cu necunoscuti…o impart cu voi…oare sa fiti voi prietenii mei?vreti sa fiu prietena cu voi?