Ioana nu spunea niciodata ca iubeste pentru ca se temea de suferinta. Stie ca odata cu iubirea si durerea isi face casa in curtea ei. De 5 ani locuieste la mansarda unei case ddin apropierea locului de munca. Economiseste sa-si cumpere propriul ei ‘loc’. Scump sa ai ceva al tau in ziua de azi. Mai ales pentru o tanara ce nu de mult a implinit 26 ani. La inceput obisnuia sa numere zilele pana pleaca din aceea mansarda. Planuise ca va sta doar 3 ani si apoi isi va permite un studio. S-a razgandit. A inceput sa indrageasca locul. Acum trebuie sa plece. E momentul prielnic sa-si cumpere un apartament cochet in partea de nord a orasului. E linistit. De cand se despartise de Sebastian ii lipsea linistea. Ar fi vrut sa profite de momentul mutarii pentru a-si aduna fortele ramase si sa-si impacheteze putinele lucruri carora nu le-a dat foc dupa plecarea lui Sebastian.
Petrecusera impreuna 4 ani. 4 ani, 8 luni, 2 saptamani si 5 zile. Numarase pana si orele. Isi amintise ca-l cunoscuse intr-o seara tardiva de octombrie. Era in oras. Cina. Singura. Asa cum obisnuise pana atunci. Apoi l-a cunoscut pe el. Si l-a lasat incet incet in viata ei. Nu-i parea rau. Nu asa cum ar fi crezut ca ar fi trebuit sa regrete. Se bucura ca-l cunoscuse, ca-l lasese in viata ei. Facuse cu el atat de multe lucruri pentru prima data. Impreuna au facut prea multe.Atat de mult c-o durea. In primul decembrie petrecut impreuna au facut bradul. L-au despodobit pe la jumatatea lui Iunie, cand parintii Ioanei veneau in vizita. La sfarsitul celui de-al 2-lea Iulie petrecut impreuna a dus-o pentru prima data la mare. Nu vazuse marea pana atunci. Nu i-a placut, insa a mimat si exclamat uimita: ”Ce frumos!” Era prea frumos. S-au gandit sa strice asta. La cateva luni de cand se intalneau s-au mutat impreuna. Era prima data cand avusese curaj sa se mute cu un barbat. Au locuit fericiti mai bine de 4 ani. Ar fi crezut ca s-au grabit si s-au mutat prea devreme, prea repede. Nicidecum. Le-a fost bine. N-au stricat nimic. Nu-si autodistrusesera relatia. Sau cel putin asta a crezut ea. Pana l-a gasit cu alta in patul lor. Pardon, in patul ei. Pentru ca el se mutase la ea. Si era de datoria lui sa plece fara sa-si caute scuze. Poate doar sa-i spuna c-a iubit-o cu adevarat, ca a gresit si ca regreta. Ca nu-i cere sa treaca peste greseala lui, dar ca-i cere iertare. El, spre surprinderea ei, a dat-o afara pe domnisoara care nu avea ce cauta in peisaj si s-a dus la ea ca si cum nimic nu se intamplase.
-Ai gresit Sebastian. Te iert. Nu uit. Dar vreau sa pleci azi din casa mea.
-Si unde sa ma duc?
-Oriunde. Du-te la ai tai. Doar, te rog, pleaca din casa mea.
-Mansarda ta, vrei sa spui. Si nici macar aia nu-i a ta. Nu ai fost in stare sa-ti cumperi un loc al tau.
-Sebastian te rog ia-ti lucrurile si pleaca. Doar pleaca. Si sper ca drumurile noastre sa nu se interactioneze. Macar pana se vindeca durerea din sufletul meu.
Ar fi vrut sa-l doara si pe el. Macar putin. Ar fi vrut sa-l vada ravasit. Poate sa-l vada ca plange dupa iubirea ei. Ca sufera c-a pierdut-o. Nici macar o lacrima nu-i cursese pe obraz. Stia ca barbatii nu plang. Nu in public. Spera nebuneste ca el va uda 3 pachete de servetele de masa.Se inselase. L-ar fi vrut diferit. L-ar fi vrut asa cum si-l imagina ea in fiecare seara cand se aseza langa el. A durut-o si mai tare cand l-a vazut cum se imbraca. Si ce daca-l daduse afara? Ar fi vrut s-o insface si sa-i spuna : “Te iubesc, nu plec. Fac orice e nevoie sa ma ierti”. In subconstientul ei stia ca l-ar fi iertat. Poate de asta ii si era teama ca-l iubea asa mult. Il privea. Vedea cum omul pe care-l iubea nu lupta pentru ea. Vedea cum el intorsese spatele iubirii.
A plecat grabit trantind usa in urma lui. Ioana a inceput sa arda tot ce-i amintea de el. A umplut 3 cutii cu lucruri pe care le-a aruncat. A scapat de toate fotografiile lor, de cartea cu ‘memorii’ pe care el i-o facuse cand trecusera 2 ani de la prima lor intalnire. Arsese puloverul ei albastru marin ce-l cumparase cand au fost in Venetia. Aruncase toate suvenirurile pe care el i le adusese din calatoriile lui de afaceri. Distrusese cearceafurile in care se cuibareau ei in fiecare noapte. Gemea de durere. L-ar fi vrut inapoi.Probabil l-ar fi iertat si ar fi uitat. Stia ca l-ar fi iertat. Avea nevoie de el sa faca primul pas. Sa vina sa ceara iertare, sa-i cada in genunchi si s-o implore, sa-i trimita flori si bomboane de ciocolata la locul de munca, sa-i scrie scrisori de dragoste, sa-i arate ca ce-au trait ei a fost real, sa-i demonstreze ca n-a pierdut aproape 5 ani din viata traind in iluzii imaginadu-si ca va naste un baietel ce va mosteni ochii lui Sebastian si o fetita cu parul galben pai la fel ca al lui. Cat mai iubea ochii aceia de un albastru intunecat. Ce-i mai placea sa se joaca in parul lui. Ce mult ar fi vrut sa uite acele amintiri ce-o apareau brusc in minte.
Cu fiecare zi care trecea si el n-o suna isi dorea sa dea timpul inapoi si sa nu fi venit mai devreme in acea zi. Ioana credea despre sine ca e o femeie puternica, dar nu si-a dat seama ca o femeie inceteaza sa fie puternica atunci cand se indragosteste. Cand iubeste o femeie e capabila de orice. ORICE. E dispusa sa faca sacrificii imense pentru omul pe care-l iubeste. Vrea sa se creada puternica, dar nu e capabila de nimic mai mult decat iertare. Inchide ochii la toate escapadele omului pe care-l iubeste. Ioana simtea ca e inselata. Simtea ca el se indepartase de ceva timp de ea, dar n-ar fi recunoscut asta sub nicio forma. Inconstient, din acest motiv venise acasa mai devreme. Mimase o migrena insuportabila si se invoise de la munca. Ar fi vrut sa fi gasit dormitorul gol. Ar fi vrut sa nu-l banuiasca de infidelitate si sa nu fi mimat durerea de cap.
De-a lungul timpului ii iertase atat de multe. Nu vedea de ce nu i-ar ierta si infidelitatea. Ar fi facut-o. Daca el i-ar fi cerut asta… O femeie care iubeste inchide ochii. Inchide ochii si traieste in universul ei. Cel in care barbatul ei ridica mereu capacul la toaleta, ii tine de urat in bucatarie si spala vasele, se joaca cu copii, amana un meci de fotbal ca sa faca dragoste cu femeia lui, ii face mici surprize oricand, ii trimite flori in fiecare luni la servici, are incredere in ea, o scoate in oras si o prezinta tuturor prietenilor, mandru ca a gasit cea mai minunata femeie pentru el. Ii da ei jumatate cu ciocolata a prajiturii lui preferate, ii aduce un pahar cu apa rece la 3 dimineata, se da jos din pat sa-i schimbe apa calda din ‘termosul’ cu apa pentru durerile menstruale, se duce la market sa cumpere biscuiti cu ciocolata cand ea are pofte, o strange in brate in fiecare dimineata, o saruta de noapte buna in fiecare seara, merg impreuna la cumparaturi. Acesta era barbatul langa care Ioana visa sa-I petreaca restul vietii. Era pregatita sa faca acest pas alaturi de Sebastian. Nu stia, insa, ca el nu este barbatul la care incosntient ea visa. Abia acum realizase ca el nu ar afce nici macar jumatate din lucrurile pe care ea le vrea.
Sebastian era exact barbatul tipic. Venea acasa la ora 18. Se aseza pe canapeaua din livingul improvizat si astepta berea. In dulap, langa cartofi puteai zari un bax de bere. Isi aproviziona saptamanal ‘stocul’ si intotdeauna era bere pentru amicii lui care-l vizitau. Ioana avea mereu timp sa le pregateasca gustari dupa care se facea nevazuta in dormitor lucrand la proiectele pe care nu reusea sa le termine la munca.Avea cu disperare nevoie de bani in plus. Isi dorea sa aiba propriul ei ‘acasa’ . Isi imagina cum va decora fiecare camera. Pe holul de la intrare va fi poza cu Audrey Hepburn multumind pentru iubirea primita.In living si-ar fi inramat cateva dintre filozofiile ei de viata. Era o visatoare. Ar fi cumparata o sofa camel si pe pervazul de la fereastra din living ar fi crescut o planta de “floarea-soarelui”. Pe masuta de cafea ar fi asezat vreo 3 reviste si o lumanare. In dormitor isi dorea o atmosfera cosy si primitoare. Se gandea la un pat dublu asezat pe mijloc cu 2 noptiere: una pentru el si una pentru ea.Si-ar fi cumparat o masuta de toaleta si o oglina mare.Dormitorul mic se gandea sa-l transforme in closet. Macar pana lua in considerarea varianta de a devein mamica. Isi dorea copii, doar ca nu prea curand. Nu era un moment favorabil.
Se gandea la toate acestea si multe altele in timp ce strangea revistele adunate de-a lungul timpuluo. Se depozita intr-o cutie. Acelasi lucru ar fi vrut sa-l faca si cu sentimentele. De-ar putea. Simtea cum o arde pe interior. O macina sa stie ca el ar putea fi cu alta in timp ce ea, cu ultimele puteri, isi mai desface un pachet de servetele.
Il iubise…Mai mult decat merita. Poate prea mult...
