E o placere sadica in al vedea pe cel pe care-l iubesti ca sufera. Sa simti ca-si da sufletul incercand sa-ti faca mofturile tale de domnisoara alintata. Asa mi-a placut intotdeauna. Am fost rasfatata inca de mica. Mi s-a cuvenit tot ce era mai bun. Si am crescut crezand asta. Insa, niciodata nu mi-am cumparat pantofi sa calc in picioare sentimentele cuiva, poate doar ultima farama de orgoliu pe care mima ca o mai are.
Mi-a placut cu disperare sa-ti iau ingamfarea si infatuarea de care dadeai dovada. Mi-a placut sa vad ca te chinui si te chinui sa ma impaci. Pentru ca e atat de dulce impacarea si ma face sa ma simt implinita, importanta, si in final,simt ca merit atentia ta. Macar in acele momentele stiu ca te concentrezi asupra mea.
Ma iubesti dezinteresat. Si stiu asta, Dar pe toate inaintea mea le-ai iubit. Pe fiecare cum a meritat. Pe mine cel mai mult. Eu merit ce-i mai bun, incepand de la ultima bucatica de ciocolata , care trebuie sa fie mereu a mea, pana la ultima firimitura de atentie de care dai doavada in cele 15 minute de maxima concentrare.
E un sentiment placut. Si creeaza dependenta. Atunci cand ai inceput sa-l experimentezi n-ai stiut ca vei fi supus acelei stari de bine. Si daca la un moment dat ai vrut sa te opresti n-ai putut.
Subtila? Deloc! Iubesc incapatanarea ta. Ma face sa simt cum imi curge sangele prin vene, dar vreau sa fie iar ca mine. Pentru ultima data. Pe anu asta!!!
